fermă definitie

3 intrări

36 definiții pentru fermă

ferm, ~ă a [At: GHICA, S. 448 / Pl: ~i, ~e / E: fr ferme] 1 a Plin de siguranță și de hotărâre Și: decis, hotărât, neclintit. 2 a (D. tranzacții comerciale, comenzi etc.) Stabilit în mod hotărât, la un preț determinat și la un anume termen, asupra cărora nu se mai poate reveni. 3 av În mod hotărât.
fermă2 sf [At: LTR / Pl: ~me / E: fr ferme] Ansamblu format din bare de lemn, de metal sau de beton armat, destinat să susțină acoperișul unei construcții.
fermă1 sf [At: I. IONESCU, M. 539 / Pl: ~me / E: fr ferme] Gospodărie agricolă particulară sau de stat, alcătuită dintr-un teren relativ întins și din amenajările, constmcțiile, utilajele etc. necesare exploatării terenului respectiv.
FERM, -Ă, fermi, -e, adj. 1. (Despre oameni) Plin de siguranță și de hotărâre; intransigent; (despre manifestări ale oamenilor) care denotă siguranță, hotărâre, tranșant, neșovăitor. 2. (Despre tranzacții comerciale, comenzi etc.) Stabilit în mod hotărât, la un preț determinat și la un anume termen, asupra cărora nu se mai poate reveni. – Din fr. ferme.
FÉRMĂ1, ferme, s. f. 1. Exploatație agricolă cu profil vegetal, zootehnic sau mixt, compusă din terenuri, efective de animale, amenajări și dotări speciale care servesc producției. 2. Subunitate agricolă administrativă în gestiune proprie. – Din fr. ferme.
FÉRMĂ2, ferme, s. f. Ansamblu format din bare de lemn, de metal sau de beton armat, destinat să susțină acoperișul unei construcții. – Din fr. ferme.
FERM, -Ă, fermi, -e, adj. 1. Plin de siguranță și de hotărâre; hotărât, neșovăitor, neclintit. 2. (Despre tranzacții comerciale, comenzi etc.) Stabilit în mod hotărât, la un preț determinat și la un anume termen, asupra cărora nu se mai poate reveni. – Din fr. ferme.
FÉRMĂ2, ferme, s. f. Ansamblu format din bare de lemn, de metal sau de beton armat, destinat să susțină acoperișul unei construcții. – Din fr. ferme.
FÉRMĂ1, ferme, s. f. Gospodărie agricolă particulară sau de stat, alcătuită dintr-un teren relativ întins și din amenajările, construcțiile, utilajele etc. necesare exploatării terenului respectiv. – Din fr. ferme.
FERM, -Ă, fermi, -e, adj. 1. Plin de siguranță și de hotărîre, neșovăitor, neclintit, tare, constant. Convingere fermă. ◊ (Adverbial) Înfăptuind ferm și consecvent politica de pace, Statul sovietic urmărește cu vigilență uneltirile ațîțătorilor la război! SCÎNTEIA, 1953, nr. 2563. 2. (Despre tranzacții comerciale, comenzi etc.) Stabilit în mod hotărît, la un preț determinat și la un termen fix, asupra cărora nu se mai poate reveni. A obținut o comandă fermă.
FÉRMĂ2, ferme, s. f. Schelet plan format din bare de lemn, de fier sau de beton armat, de obicei destinat să susțină învelitoarea unei construcții.
FÉRMĂ1, ferme, s. f. Subunitate administrativă și de producție a unei întreprinderi agricole socialiste care are drept obiect creșterea unei anumite specii de animale. Fermă de porci. ▭ Gospodăriile agricole colective trebuie ajutate să devină mari producătoare de carne și lapte, pe calea creării și dezvoltării fermelor de vite. SCÎNTEIA, 1953, nr. 2785. ♦ Exploatare agricolă capitalistă compusă dintr-o suprafață de teren cu construcții, instalații, mașini și alte mijloace de producție necesare exploatării în vederea obținerii unui profit. O fermă vastă se-ntinde pe munte, bălțată de toate păsările de curte. ARGHEZI, P. T. 104.
ferm adj. m., pl. fermi; f. férmă, pl. férme
férmă s. f., g.-d. art. férmei; pl. férme
ferm adj. m., pl. fermi; f. sg. férmă, pl. férme
férmă s. f., g.-d. art. férmei; pl. férme
FERM adj., adv. 1. adj. v. hotărât. 2. adj. v. categoric. 3. adj. v. răspicat. 4. adv. v. categoric. 5. adj. hotărât, neabătut, neșovăielnic, neșovăitor, sigur. (Cu pași ~.) 6. adj. v. cert.
Ferm ≠ ezitant, nedecis, șovăielnic, indecis, îndoielnic, neferm, nehotărât, șovăitor
FERM, -Ă adj. 1. Neclintit, hotărât, neșovăitor; sigur, tare. 2. (Despre contracte, înțelegeri) Încheiat în termeni preciși, definitiv. 3. Fix, stabil. [< fr. ferme].
FÉRMĂ1 s.f. 1. Proprietate rurală compusă dintr-un teren și din construcțiile, instalațiile, mașinile etc. necesare exploatării lui. 2. Unitate de stat de producție vegetală și animală de sine stătătoare, având bunuri în gestiune proprie și cu personal muncitor permanent. [< fr. ferme].
FÉRMĂ2 s.f. Construcție de lemn, de metal sau de beton destinată să susțină greutatea acoperișului unei construcții. [< fr. ferme].
FERM, -Ă adj. 1. neclintit, hotărât, neșovăitor; sigur, tare. 2. (despre contracte, înțelegeri) încheiat în termeni preciși. 3. fix. (< fr. ferme)
FÉRMĂ1 s. f. unitate de producție vegetală și animală, de sine stătătoare, cu gestiune proprie și angajați permanenți. (< fr. ferme)
FÉRMĂ2 s. f. 1. element de lemn, metal sau beton destinat să susțină acoperișul unei construcții. 2. element de rezistență din eșafodajul unui tunel, al unui pod care transmite terenului presiunile masivului de deasupra. 3. stavilă formată din două panouri articulate de un radier (2). (< fr. ferme)
FERM ~ă (~i, ~e) 1) și adverbial Care denotă hotărâre și siguranță; neclintit; neșovăitor. Intenție ~ă. 2) (despre tranzacții, contracte, acorduri etc.) Care este stabilit definitiv; fără a fi în stare să fie schimbat. /<fr. ferme
FÉRMĂ1 ~e f. 1) Întreprindere specializată de producție agricolă. ~ de porci. ~ de păsări. 2) Gospodărie particulară care include o suprafață de teren și construcțiile, utilajele necesare pentru prelucrarea acestui teren. /<fr. ferme
FÉRMĂ2 ~e f. Ansamblu format din bare de lemn, de metal sau de beton, constituind scheletul unei construcții, destinat să susțină acoperișul acesteia. /<fr. ferme
ferm a. statornic, hotărît: caracter ferm.
fermă f. moșie luată în arendă cu clădirile trebuincioase pentru exploatarea ei; fermă-model, școală agricolă în care se pune în practică noile invențiuni relative la agricultură (= fr. ferme).
*ferm, -ă adj. (fr. ferme, d. lat. firmus; it. fermo. V. infirm). Statornic, hotărît, tare: caracter ferm, a rămînea ferm în hotărîrea ta. Adv. În mod ferm: a fi ferm convins. – Se poate zice și firm.
*férmă f., pl. e (fr. ferme, contract de moșie, fermă, d. fermer, a închide, care vine d. lat. firmare, a întări; firmus, tare. V. ferm). Moșie, dominiŭ rural.. Fermă model, exploatare agricolă sistematică. Localu acesteĭ exploatărĭ în care se arată elevilor orĭ țăranilor cum să exploateze moșiile.
FERM adj., adv. 1. adj. decis, dîrz, hotărît, inflexibil, intransigent, neabătut, neclintit, nestrămutat, neșovăitor, statornic, (înv.) nepregetător. (Om ~; caracter ~.) 2. adj. categoric, decis, expres, formal, hotărît, neezitant, neoscilant, net, tranșant, (înv.) rezolut. (Un refuz ~.) 3. adj. categoric, convins, decis, hotărît, răspicat. (Cu glas ~.) 4. adv. categoric, decis, hotărît, net, tranșant, (reg.) regulat, (fam.) ritos. (L-a refuzat ~.) 5. adj. hotărît, neabătut, neșovăielnic, neșovăitor, sigur. (Cu pași ~.) 6. adj. cert, fixat, hotărît. (Dată ~.)
férmă (experimentálă)-pilót s. f. Fermă model ◊ „Cercetătorii de la stațiunea experimentală agricolă din Geoagiu au conceput și organizat ferme experimentale pilot în unele cooperative agricole și întreprinderi de stat. Pe parcursul a câtorva ani, specialiștii stațiunii vor urmări în aceste ferme pilot aplicarea tehnologiilor moderne de lucrare a pământului și rezultatele obținute.” R.l. 3 III 75 p. 2. ◊ „[...] la grădina zoologică din Abidjan funcționează, încă din 1982, o fermă-pilot pentru creșterea crocodililor.” Sc. 15 III 86 p. 5 (din fermă [experimentală] + pilot, după fr. ferme-pilote; DMN 1962)
férmă-etalón s. f. Fermă model ◊ „În acest an, de pildă, inginera V. D. a mers la ferma-etalon de la Urechești, unde a făcut o tăiere demonstrativă a viței de vie (o tehnologie modernizată)” Sc. 1 IV 76 p. 1 (din fermă + etalon)
Ferm/ă, -ie, -ul v. Firm 2, 3.
fermă de stat expr. închisoare.

fermă dex

Intrare: ferm
ferm adjectiv
Intrare: fermă
fermă substantiv feminin
Intrare: Fermă
Fermă