ferm definitie

14 definiții pentru ferm

ferm, ~ă a [At: GHICA, S. 448 / Pl: ~i, ~e / E: fr ferme] 1 a Plin de siguranță și de hotărâre Și: decis, hotărât, neclintit. 2 a (D. tranzacții comerciale, comenzi etc.) Stabilit în mod hotărât, la un preț determinat și la un anume termen, asupra cărora nu se mai poate reveni. 3 av În mod hotărât.
FERM, -Ă, fermi, -e, adj. 1. (Despre oameni) Plin de siguranță și de hotărâre; intransigent; (despre manifestări ale oamenilor) care denotă siguranță, hotărâre, tranșant, neșovăitor. 2. (Despre tranzacții comerciale, comenzi etc.) Stabilit în mod hotărât, la un preț determinat și la un anume termen, asupra cărora nu se mai poate reveni. – Din fr. ferme.
FERM, -Ă, fermi, -e, adj. 1. Plin de siguranță și de hotărâre; hotărât, neșovăitor, neclintit. 2. (Despre tranzacții comerciale, comenzi etc.) Stabilit în mod hotărât, la un preț determinat și la un anume termen, asupra cărora nu se mai poate reveni. – Din fr. ferme.
FERM, -Ă, fermi, -e, adj. 1. Plin de siguranță și de hotărîre, neșovăitor, neclintit, tare, constant. Convingere fermă. ◊ (Adverbial) Înfăptuind ferm și consecvent politica de pace, Statul sovietic urmărește cu vigilență uneltirile ațîțătorilor la război! SCÎNTEIA, 1953, nr. 2563. 2. (Despre tranzacții comerciale, comenzi etc.) Stabilit în mod hotărît, la un preț determinat și la un termen fix, asupra cărora nu se mai poate reveni. A obținut o comandă fermă.
ferm adj. m., pl. fermi; f. férmă, pl. férme
ferm adj. m., pl. fermi; f. sg. férmă, pl. férme
FERM adj., adv. 1. adj. v. hotărât. 2. adj. v. categoric. 3. adj. v. răspicat. 4. adv. v. categoric. 5. adj. hotărât, neabătut, neșovăielnic, neșovăitor, sigur. (Cu pași ~.) 6. adj. v. cert.
Ferm ≠ ezitant, nedecis, șovăielnic, indecis, îndoielnic, neferm, nehotărât, șovăitor
FERM, -Ă adj. 1. Neclintit, hotărât, neșovăitor; sigur, tare. 2. (Despre contracte, înțelegeri) Încheiat în termeni preciși, definitiv. 3. Fix, stabil. [< fr. ferme].
FERM, -Ă adj. 1. neclintit, hotărât, neșovăitor; sigur, tare. 2. (despre contracte, înțelegeri) încheiat în termeni preciși. 3. fix. (< fr. ferme)
FERM ~ă (~i, ~e) 1) și adverbial Care denotă hotărâre și siguranță; neclintit; neșovăitor. Intenție ~ă. 2) (despre tranzacții, contracte, acorduri etc.) Care este stabilit definitiv; fără a fi în stare să fie schimbat. /<fr. ferme
ferm a. statornic, hotărît: caracter ferm.
*ferm, -ă adj. (fr. ferme, d. lat. firmus; it. fermo. V. infirm). Statornic, hotărît, tare: caracter ferm, a rămînea ferm în hotărîrea ta. Adv. În mod ferm: a fi ferm convins. – Se poate zice și firm.
FERM adj., adv. 1. adj. decis, dîrz, hotărît, inflexibil, intransigent, neabătut, neclintit, nestrămutat, neșovăitor, statornic, (înv.) nepregetător. (Om ~; caracter ~.) 2. adj. categoric, decis, expres, formal, hotărît, neezitant, neoscilant, net, tranșant, (înv.) rezolut. (Un refuz ~.) 3. adj. categoric, convins, decis, hotărît, răspicat. (Cu glas ~.) 4. adv. categoric, decis, hotărît, net, tranșant, (reg.) regulat, (fam.) ritos. (L-a refuzat ~.) 5. adj. hotărît, neabătut, neșovăielnic, neșovăitor, sigur. (Cu pași ~.) 6. adj. cert, fixat, hotărît. (Dată ~.)

ferm dex

Intrare: ferm
ferm adjectiv