Dic╚Ťionare ale limbii rom├óne

2 intr─âri

17 defini╚Ťii pentru ferit─â

ferit1, ~─â a [At: DOSOFTEI, V. S. 5/1 / Pl: ~i╚Ťi, / E: feri] 1 Pus la ad─âpost. 2 Ap─ârat de un pericol. 3 Ocrotit. 4 (Pex; d. locuri, regiuni etc.) Pu╚Ťin cunoscut ╚śi: ascuns, izolat, t─âinuit. 5 (D. ochi, privire) Care ezit─â s─â priveasc─â interlocutorul ├«n fa╚Ť─â.
ferit─â sf [At: M. DIC╚Ü. TEHN. / Pl: ~te / E: fr ferrite] Compus al unor metale bivalente cu oxizi de fier, av├ónd propriet─â╚Ťi magnetice superioare ╚Öi conductibilitate electric─â redus─â.
FER├ŹT, -─é, feri╚Ťi, -te, adj. Pus, aflat la ad─âpost; p. ext. (despre locuri, regiuni etc.) pu╚Ťin cunoscut, izolat, ascuns. ÔÖŽ (Despre ochi, privire) Care ezit─â s─â priveasc─â pe interlocutor ├«n fa╚Ť─â. ÔÇô V. feri.
FER├ŹT─é, ferite, s. f. Compus al unor metale bivalente cu oxizi de fier, av├ónd propriet─â╚Ťi magnetice superioare ╚Öi conductibilitate electric─â redus─â. ÔÇô Din fr. ferrite.
FER├ŹT, -─é, feri╚Ťi, -te, adj. Pus, aflat la ad─âpost; p. ext. (despre locuri, regiuni etc.) pu╚Ťin cunoscut, izolat, t─âinuit, ascuns. ÔÖŽ (Despre ochi, privire) Care ezit─â s─â priveasc─â pe interlocutor ├«n fa╚Ť─â. ÔÇô V. feri.
FER├ŹT─é, ferite, s. f. Compus al unor metale bivalente cu oxizi de fier, av├ónd propriet─â╚Ťi magnetice superioare ╚Öi conductibilitate electric─â redus─â. ÔÇô Din fr. ferrite.
FER├ŹT2, -─é, feri╚Ťi, -te, adj. Pus sau aflat la ad─âpost; p. ext. pu╚Ťin cunoscut, t─âinuit, ascuns. Unii pl─ânuiau s─â se dea afund... prin v─âile ferite. GALACTION, O. I 277. ╚Üineam [oglinda] str├«ns─â la piept, ferit─â de lumini. ANGHEL, PR. 8. Locul e ferit ╚Öi iepele au ce pa╚Öte. CREANG─é, P. 128. ÔÖŽ (Despre ochi) Care nu prive╚Öte ├«n fa╚Ť─â pe interlocutor, care are o c─âut─âtur─â piezi╚Ö─â. Copila ├«ntoarse pu╚Ťin fruntea, cu ochii feri╚Ťi. SADOVEANU, M. C. 152.
fer├şt─â (mineral) s. f., g.-d. art. fer├ştei; pl. fer├şte
fer├şt─â s. f., pl. fer├şte
FER├ŹT adj. 1. v. ad─âpostit. 2. v. dosnic. 3. v. furi╚Ö.
FER├ŹT─é s.f. 1. Mineral care se g─âse╚Öte ├«n stare natural─â sub form─â de magnetit. 2. Constituent structural al o╚Ťelului. [< fr. ferrite].
FER├ŹT─é s. f. 1. mineral ├«n stare natural─â sub form─â de magnetit. 2. constituent structural al fierului sau o╚Ťelului. (< fr. ferrite)
FER├ŹT1 ~t─â (~╚Ťi, ~te) 1) v. A FERI. 2) Care este ascuns de ochii lumii; tainic. /v. a feri
FER├ŹT─é ~e f. Compus al unor metale cu oxizi de fier, av├ónd propriet─â╚Ťi magnetice ╚Öi conductibilitate electric─â ├«nalt─â, ├«ntrebuin╚Ťat, mai ales, ├«n tehnic─â. /<fr. ferrite
ferit a. ad─âpostit, p─âzit.
FERIT adj. 1. adăpostit, apărat, ocrotit, păzit, protejat, sigur, (înv.) scutit. (Un loc mai ~.) 2. ascuns, dosit, dosnic, izolat, lăturalnic, retras, singuratic, tainic, tăinuit, (rar) lăturaș, (înv. și reg.) săcret, (reg.) lăturiș. (În ungherul cel mai ~.) 3. ascuns, furiș, furișat. (O sărutare ~.)
FER├ŹT─é (< fr.) 1. Material magnetic ├«n compozi╚Ťia c─âruia intr─â oxizi ai fierului ╚Öi ai unor metale divalente (nichel, zinc, cupru, cadmiu ╚Ö.a.), care prezint─â permeabilitate magnetic─â mare ╚Öi conductibilitate electric─â redus─â; utilizat ├«n electronic─â, telecomunica╚Ťii, electronic─â. 2. Constituent structural al aliajelor fier-carbon.

Ferit─â dex online | sinonim

Ferit─â definitie

Intrare: ferit─â
ferit─â substantiv feminin
Intrare: ferit (adj.)
ferit 1 adj. adjectiv