Dic╚Ťionare ale limbii rom├óne

38 defini╚Ťii pentru fericita

felicita [At: NEGRUZZI, S. I, 6 / V: (├«nv) feri~ / Pzi: felicit, (├«nv) ~tez / E: fr f├ęliciter] 1 vt A spune cuiva cuvinte de laud─â pentru un succes ob╚Ťinut. 2 vt A-i ura de fericire cuiva, cu prilejul unui eveniment important, al unei anivers─âri etc. 3 vt (├Äe) A se felicita pentru sau c─â... A fi mul╚Ťumit ├«n urma estim─ârii efectelor unei ac╚Ťiuni ├«ntreprinse, a unei atitudini luate etc.
fericit, ~─â [At: CORESI, EV. 11/2 / Pl: ~i╚Ťi, ~e / E: ferici] 1-2 smf, a (Persoan─â) care se afl─â ├«ntr-o stare de deplin─â mul╚Ťumire sufleteasc─â. 3 a Care aduce fericire (1). 4 a Care este bun, favorabil. 5 sm (Bis) Primul grad de sfin╚Ťenie acordat cuiva de sinod sau de pap─â.
fericita v vz felicita
FELICIT├ü, fel├şcit, vb. I. Tranz. A adresa cuiva cuvinte de laud─â pentru un succes ob╚Ťinut; a exprima cuiva ur─âri de fericire cu prilejul unui eveniment important, al unei anivers─âri etc., a gratula. ÔÖŽ Refl. (Fam.) A se socoti mul╚Ťumit, satisf─âcut, fericit (pentru rezultatul ob╚Ťinut, pentru atitudinea avut─â etc.). [Var.: (├«nv.) fericit├í vb. I] ÔÇô Din fr f├ęliciter.
FERIC├ŹT, -─é, ferici╚Ťi, -te, adj., s. m. 1. Adj. (Adesea substantivat) Care se afl─â ├«ntr-o stare de deplin─â mul╚Ťumire sufleteasc─â. 2. Adj. Care aduce fericire, provoac─â mul╚Ťumire; care este bun, favorabil. 3. S. m. Primul grad de sfin╚Ťenie acordat cuiva de sinod sau de pap─â. ÔÇô V. ferici.
FERICITÁ vb. I v. felicita.
FELICIT├ü, fel├şcit, vb. I. Tranz. A adresa cuiva cuvinte de laud─â pentru un succes ob╚Ťinut; a exprima cuiva ur─âri de fericire cu prilejul unui eveniment important, al unei anivers─âri etc., a gratula. ÔÖŽ (Fam.) A se socoti mul╚Ťumit, satisf─âcut, fericit (pentru rezultatul ob╚Ťinut, pentru atitudinea avut─â etc.). [Var.: (├«nv.) fericit├í vb. I.] ÔÇô Din fr. f├ęliciter.
FERIC├ŹT, -─é, ferici╚Ťi, -te, adj., s. m. 1. Adj. (Adesea substantivat) Care se afl─â ├«ntr-o stare de deplin─â mul╚Ťumire sufleteasc─â, plin de bucurie. 2. Adj. Care aduce fericire, provoac─â mul╚Ťumire; care este bun, favorabil. 3. S. m. Primul grad de sfin╚Ťenie acordat cuiva de sinod sau de pap─â. ÔÇô V. ferici.
FERICITÁ vb. I v. felicita.
FELICIT├ü, fel├şcit, vb. I. Tranz. A adresa cuiva cuvinte de laud─â pentru un succes ob╚Ťinut, pentru o realizare ├«nsemnat─â etc.; a exprima ur─âri de fericire, de izb├«nd─â pentru viitor cu prilejul unui eveniment important, al unei anivers─âri etc. lart─â-m─â c─â, dintre to╚Ťi prietenii cari m-au felicitat de ziua mea, pe dumneata te-am l─âsat s─â-╚Ťi r─âspund la urm─â. CARAGIALE, O. VII 298. Arhiepiscopul de Novgorod, unul din oamenii cei mai lumina╚Ťi a Rusiei pe atunce, felicit─â pre autorul anonim prin versuri. NEGRUZZI, S. II 146. Primesc vizita directorului teatrului... mai ├«nt├«i m─â felicit─â asupra succeselor dob├«ndite ├«n seara ajunului. RUSSO, O. 138. ÔÖŽ Refl. (Familiar) A se socoti mul╚Ťumit, fericit, satisf─âcut (pentru rezultatul ob╚Ťinut). ÔÇô Accentuat ╚Öi: felic├şt. - Prez. ind. ╚Öi: (├«nvechit) felicitez (IBR─éILEANU, SP. CR. 146). ÔÇô Variant─â: (├«nvechit) fericit├í (NEGRUZZI, S. I 6) vb. I.
FERIC├ŹT, -─é, ferici╚Ťi, -te, adj. 1. Care se afl─â ├«ntr-o stare de mare mul╚Ťumire sufleteasc─â, plin de bucurie. Privea fericit─â copila, Z├«mbind c─âtre anii ce vin. FRUNZ─é, Z. 12. E╚Öti fericit─â ca o zi cu soare. D. BOTEZ, P. O. 100. Am├«ndoi se duceau ferici╚Ťi ├«n odaia lor. VLAHU╚Ü─é, O. A. 118. ÔŚŐ (├Än exclama╚Ťii) Fericit acel ce calc─â tirania sub picioare! ALECSANDRI, P. A. 82. ÔŚŐ (Substantivat) Se bucura de frumuse╚Ťea florilor... ca un fericit. ISPIRESCU, L. 8. 2. Care aduce fericire, satisface, provoac─â mul╚Ťumire, care este bun, favorabil. Alegere fericit─â. Ôľş Ghi╚Ť─â p├«ndea ╚Öi-╚Öi a╚Ťintea urechea, n─âd─âjduind o ├«nt├«mplare fericit─â. SADOVEANU, M. C. 205. Noi nu vorbim de excep╚Ťii fericite, ci de regula general─â. GHEREA, ST. CR. II 339. Ce v├«nt fericit te-o adus pe la noi? ALECSANDRI, T. I 350.
FERICITÁ vb. I v. felicita.
felicit├í (a ~) vb., ind. prez. 3 fel├şcit─â
feric├şt1 adj. m., pl. feric├ş╚Ťi; f. feric├şt─â, pl. feric├şte
feric├şt2 s. m.
!happy-end (angl.) [pron. h├ępiend] s. n., art. happy-endul; pl. happy-enduri
felicit├í vb., ind. prez. 1 sg. fel├şcit, 3 sg. ╚Öi pl. fel├şcit─â
feric├şt adj. m., s. m., pl. feric├ş╚Ťi; f. sg. feric├şt─â, pl. feric├şte
FELICIT├ü vb. (├«nv. ╚Öi glume╚Ť) a (se) congratula, (├«nv.) a (se) ferici, (fam.) a (se) gratula, a (se) hiritisi. (Se ~ reciproc pentru succesele dob├óndite.)
FERIC├ŹT adj. 1. (├«nv. ╚Öi pop.) norocit, (pop.) ferice. (Om ~.) 2. v. radios. 3. v. binevenit.
Fericit Ôëá nefericit
FELICIT├ü vb. I. tr. A spune cuiva cuvinte de laud─â, ur─âri cu ocazia unei anivers─âri, a unui eveniment important, a unor succese etc. ÔÖŽ refl. (Fam.) A se socoti fericit, mul╚Ťumit pentru un rezultat ob╚Ťinut. [P.i. fel├şcit, -tez, 3,6 -t─â. / < fr. f├ęliciter, it. felicitare].
FELICIT├ü vb. I. tr. a spune cuiva cuvinte de laud─â, ur─âri cu ocazia unei anivers─âri, a unui eveniment important etc. II. refl. (fam.) a se socoti mul╚Ťumit pentru un rezultat ob╚Ťinut. (< fr. f├ęliciter)
A FELICIT├ü fel├şcit tranz. A trata cu ur─âri de bine, exprim├ónd admira╚Ťie (├«n leg─âtur─â cu un eveniment). /<fr. f├ęliciter
FERIC├ŹT ~t─â (~╚Ťi, ~te) 1) ╚Öi substantival v. A FERICI. 2) Care aduce fericire. ├Änt├ómplare ~t─â. /v. a ferici
felicità v. a complimenta pentru un eveniment fericit.
fericit a. 1. care se bucură de fericire: om fericit; 2. care face plăcere, bucurie: întâmplare fericită; 3. cel ce se bucură de fericirea cerească: fericitul întru amintire.
*fel├şcit ╚Öi -├ęz, a -├í v. tr. (lat. felicito, -├íre, a face fericit, d. felix, -─çis, fericit). Complimentez pe cineva p. un succes, p. un eveniment fericit. V. refl. M─â aplaud singur: lupu, r─âpind oa─şa, se felicit─â. V. herelisesc.
feric├şt, -─â adj. (d. fericesc). Care e ├«n stare de fericire: om fericit. Pl─âcut, norocos: ├«nt├«mplare fericit─â. Titlu respectuos dat mor╚Ťilor: fericitu ├«ntru amintire.
FELICITA vb. (├«nv. ╚Öi glume╚Ť) a (se) congratula, (├«nv.) a (se) ferici, a (se) gratula, a (se) hiritisi. (Se ~ reciproc pentru succesele dob├«ndite.)
FERICIT adj. 1. (├«nv. ╚Öi pop.) norocit, (pop.) ferice. (Om ~.) 2. ├«nc├«ntat, radios. (O fa╚Ť─â ~.) 3. adecvat, binevenit, bun, favorabil, indicat, nimerit, oportun, potrivit, prielnic, propice, (livr.) pertinent, (pop.) priincios. (Un prilej ~.)
BEATE MEMORIAE (lat.) de fericit─â amintire ÔÇô Un lucru, o fapt─â, o persoan─â beate memoriae.
BEATI PAUPERES SPIRITU (lat.) ferici╚Ťi (sunt) cei s─âraci cu duhul ÔÇô Matei, 5, 3. Expresie care se folose╚Öte ironic pentru cei care, f─âr─â a fi inteligen╚Ťi, reu╚Öesc ├«n ac╚Ťiunile lor.
DONEC ERIS FELIX, MULTOS NUMERABIS AMICOS (lat.) c├ót timp vei fi fericit, vei avea mul╚Ťi prieteni ÔÇô Ovidiu, ÔÇ×TristeleÔÇŁ, I, 9, 5-6. vers celebru al poetului, care, exilat la Tomis, se vede p─âr─âsit de to╚Ťi prietenii. V. ╚Öi Tempora si fuerint nubila, solus eris.
FELIX QUI POTUIT RERUM COGNOSCERE CAUSAS (lat.) fericit cel ce a putut cunoa╚Öte cauzele lucrurilor ÔÇô Vergiliu, ÔÇ×GeorgicaÔÇŁ, II, 490. Probabil elogiu al lui Lucre╚Ťiu; versul exprim─â admira╚Ťia fa╚Ť─â de spiritele cutez─âtoare care au reu╚Öit s─â p─âtrund─â tainele naturii.
INSULA FERICI╚ÜILOR (├«n mitologia greac─â), arhipelag de la cap─âtul lumii, locuit de oamenii c─ârora zeii le d─âruiser─â nemurirea; era un ╚Ťinut al verii ve╚Önice ╚Öi al bel╚Öugului.
O, FORTUNATOS NIMIUM, SUA SI BONA NORINT, AGRICOLAS! (lat.) ce ferici╚Ťi ar fi ╚Ť─âranii de ╚Öi-ar da seama de fericirea lor! ÔÇô Vergiliu, ÔÇ×GeorgicaÔÇŁ, II, 458-459. ╚Ü─âranii nu ╚Ötiu c├ót de fericit e traiul lor patriarhal ├«n compara╚Ťie cu via╚Ťa agitat─â a cet─â╚Ťii. P. ext. Oamenii nu apreciaz─â binele pe care ├«l au.
SESE EXCRUCIAT, QUI BEATIS INVIDET (lat.) se chinuie singur cine invidiaz─â pe cei ferici╚Ťi ÔÇô Petroniu, ÔÇ×SatyriconÔÇŁ, 28, 3.

Fericita dex online | sinonim

Fericita definitie

Intrare: felicita
felicita verb grupa I conjugarea I
fericita verb grupa I conjugarea I
Intrare: fericita
fericita
Intrare: fericit─â
fericit─â substantiv feminin
Intrare: fericit (adj.)
fericit adjectiv