Dic╚Ťionare ale limbii rom├óne

35 defini╚Ťii pentru ferice

feric, ~─â a [At: LTR / Pl: ~ici, ~ice / E: fr ferrique] (Chm; d. substan╚Ťe) Care are ├«n compozi╚Ťia sa fier trivalent.
ferica2 v vz fereca1
ferica1 vt [At: COD. VOR. 133/10 / V: ~reca / Pzi: feric / E: ferice] (Înv; în literatura bisericească veche) 1 A ferici (3). 2 A numi pe cineva fericit. 3 A slăvi. 4 (Fșa) A face bine (cuiva). 5 (Reg) A binecuvânta.
ferice1 [At: COD. VOR. 111/13 /Pl: ~ / E: ml felix, -icis] 1 ai (Înv; astăzi poetic) Fericit (2). 2 ai (îe) ~ de mine (sau de tine etc.) Ce fericit sunt (sau ești etc.). 3 ai (Irn; îae) Halal de... 4 sf (Înv) Fericire (1). 5 sf (Îe) A-I bate (pe cineva) ~a Se spune despre un om sau unui om norocos.
F├ëRIC, -─é, ferici, -ce, adj. (Despre substan╚Ťe) Care are ├«n compozi╚Ťia sa fier trivalent. Acid feric. Oxid feric. ÔÇô Din fr. ferrique.
FER├ŹCE adj. invar., s. f. 1. Adj. invar. Fericit. ÔŚŐ Expr. Ferice de mine (sau de tine etc.)! = ce fericit sunt (sau e╚Öti etc.)! 2. S. f. (├Änv.) Fericire. ÔŚŐ Expr. A-l bate (pe cineva) fericea, se spune despre un om sau unui om norocos. ÔÇô Lat. felix, -icis.
F├ëRIC, -─é, ferici, -ce, adj. (Despre substan╚Ťe) Care are ├«n compozi╚Ťia sa fier trivalent. Acid feric. Oxid feric. ÔÇô Din fr. ferrique.
FER├ŹCE adj. invar., s. f. 1. Adj. invar. (Poetic) Fericit. ÔŚŐ Expr. Ferice de mine (sau de tine etc.)! = ce fericit sunt (sau e╚Öti etc.)! 2. S. f. (├Änv.) Fericire. ÔŚŐ Expr. A-l bate (pe cineva) fericea, se spune despre un om sau unui om norocos. ÔÇô Lat. felix, -icis.
F├ëRIC, -─é, ferici,-e, adj. (Despre substan╚Ťe) Care are fier trivalent ├«n compozi╚Ťia sa. Clorur─â feric─â.
FER├ŹCE2 s. f. (├Änvechit) Fericire. Dar fugi╚Ťi, g├«ndiri noroase, Ce fericea-mi ofili╚Ťi! ODOBESCU, S. I 57. Ah, noroc, vr─âjma╚Ö cumplit... Tu fericea mi-ai luat. TEODORESCU, P. P. 287. ÔŚŐ Expr. A-l bate (pe cineva) fericea = a da norocul peste cineva. ├Än ziua c├«nd [├«nv─â╚Ť─âtorul nostru] primea paralele, ne b─âtea fericea...; nu b─âtea pe nimeni. DELAVRANCEA, H. T. 113.
FER├ŹCE1 adj. invar. 1. (Mai ales ├«n stilul poetic) Fericit. Vom visa un vis ferice. EMINESCU, O. I 75. Ferice omul care pre ea La loc de stele o va vedea. ALECSANDRI, T. I 402. ÔŚŐ (Adverbial) Ra╚Ťele b─âteau ferice din aripi. C. PETRESCU, A. R. 7. 2. (├Än expr.) Ferice de mine (de tine etc.) = ce fericit s├«nt (e╚Öti etc.).
f├ęric adj. m., pl. f├ęrici; f. f├ęric─â, pl. f├ęrice
fer├şce1 adj. invar.
fer├şce2 (├«nv.) s. f., art. fer├şcea
f├ęric adj. m., pl. f├ęrici; f. sg. f├ęric─â, pl. f├ęrice
fer├şce s. f., art. fer├şcea
fer├şce adj. invar.
FER├ŹCE s. v. aglic─â, fericire.
FER├ŹCE adj. invar. v. fericit.
FER├ŹCE interj. v. noroc!
Ferice Ôëá neferice
F├ëRIC, -─é adj. (Despre substan╚Ťe) Care con╚Ťine fier trivalent ├«n compozi╚Ťia sa. [< fr. ferrique].
F├ëRIC, -─é adj. (despre substan╚Ťe) care con╚Ťine fier trivalent. (< fr. ferrique)
fer├şce adj. ÔÇô 1. Mul╚Ťumit suflete╚Öte, plin de bucurie. ÔÇô 2. (S. f.) Fericire, mul╚Ťumire sufleteasc─â. Lat. F─ôlß┐Ĺcem (Pu╚Öcariu 599; Candrea-Dens., 579; REW 3236; DAR). Formele it. felice, sp. feliz s├«nt neol. Este cuv├«nt u╚Öor ├«nv., care ├«nlocuie╚Öte ├«ncetul cu ├«ncetul der. fericit. ÔÇô Der. ferica, vb. (a face fericit), pe care Candrea-Dens., 580 ├«l deriv─â de la un lat. *f─ôlß┐Ĺc─üre; feric─âciune, s. f. (├«nv., fericire); fericat, adj. (├«nv., fericit); ferici, vb. (a face fericit; ├«nv., a felicita); fericie, s. f. (├«nv., fericire); fericire, s. f. (mul╚Ťumire sufleteasc─â, intens─â ╚Öi deplin─â); fericit, adj. (care se afl─â ├«ntr-o stare de mul╚Ťumire sulfeteasc─â intens─â ╚Öi deplin─â; primul grad de sfin╚Ťenie acordat cuiva); fericitor, adj. (care umple de fericire); nefericit, adj. (care nu este fericit); nefericire, s. f. (nenorocire, nemul╚Ťumire). Der. lui a ferici plec├«ndu-se de la ferice pare normal─â; astfel ├«nc├«t nu se ├«n╚Ťelege ├«ncercarea lui Pu╚Öcariu, Dacor., III, 679, de a pleca de la un lat. *f─ôlß┐Ĺc─şc─üre pu╚Ťin probabil, cf. REW 3234b.
F├ëRIC ~c─â (~ci, ~ce) (despre substan╚Ťe ╚Öi despre compu╚Öi chimici) Care con╚Ťine fier trivalent. /<fr. ferrique
FER├ŹCE adj. invar. poet. v. FERICIT. ÔŚŐ ~ de mine! Ce fericit sunt! /<lat. felix, ~cis
fericá vb. I (înv.) 1. a ferici (pe cineva); a socoti pe cineva fericit. 2. a face bine cuiva.
ferice a. fericit (cu o nuan╚Ť─â solemn─â sau ironic─â): ferice de tine! [Lat. FELICEM]. ÔĽĹ f. noroc: bat─â-te fericea!
fericá, V. fericesc.
fer├şce adj. f─âr─â pl. ╚Öi art. (lat. felix, felicis). Rar. Fericit. Ferice de tine (m─â─ş sa┼ş fa), ferice de vo─ş, ce fericit e╚Öt─ş! ce ferici╚Ť─ş s├«nte╚Ť─ş! S. f. f─âr─â pl. Fericire, noroc: a dat fericea peste el! Bat─â-l fericea!
feric├ęsc v. tr. (d. ferice). Fac fericit. Consider fericit: nu ferici pe nimen─ş! ÔÇô Vech─ş, fer├şc, a -├í, fericesc, socotesc fericit. Ban. Urez.
ferice s. v. AGLIC─é. FERICIRE.
ferice adj. invar. v. FERICIT.
FERICE interj. halal!, noroc! (~ de voi!)
F├ëRIC, -─é (< fr.) adj. (Despre combina╚Ťii ale fierului) ├Än care fierul are valen╚Ťa trei. ÔŚŐ Oxid de fier = pigment ro╚Öu de fier trivalent, utilizat ├«n vopsele de ulei, la zugr─âveli, ├«n r─â╚Öini sintetice etc. Se g─âse╚Öte ├«n natur─â sub form─â de hematit.

Ferice dex online | sinonim

Ferice definitie

Intrare: feric
feric adjectiv
Intrare: ferice (s.f.)
ferice s.f. adjectiv invariabil
Intrare: ferice (adj.)
ferice adj.
Intrare: ferica
ferica verb grupa I conjugarea I
Intrare: ferice
ferice