ferica definitie

4 intrări

17 definiții pentru ferica

feric, ~ă a [At: LTR / Pl: ~ici, ~ice / E: fr ferrique] (Chm; d. substanțe) Care are în compoziția sa fier trivalent.
ferica2 v vz fereca1
ferica1 vt [At: COD. VOR. 133/10 / V: ~reca / Pzi: feric / E: ferice] (Înv; în literatura bisericească veche) 1 A ferici (3). 2 A numi pe cineva fericit. 3 A slăvi. 4 (Fșa) A face bine (cuiva). 5 (Reg) A binecuvânta.
ferică sf vz feregă
FÉRIC, -Ă, ferici, -ce, adj. (Despre substanțe) Care are în compoziția sa fier trivalent. Acid feric. Oxid feric. – Din fr. ferrique.
FÉRIC, -Ă, ferici, -ce, adj. (Despre substanțe) Care are în compoziția sa fier trivalent. Acid feric. Oxid feric. – Din fr. ferrique.
FÉRIC, -Ă, ferici,-e, adj. (Despre substanțe) Care are fier trivalent în compoziția sa. Clorură ferică.
féric adj. m., pl. férici; f. férică, pl. férice
féric adj. m., pl. férici; f. sg. férică, pl. férice
FÉRIC, -Ă adj. (Despre substanțe) Care conține fier trivalent în compoziția sa. [< fr. ferrique].
FÉRIC, -Ă adj. (despre substanțe) care conține fier trivalent. (< fr. ferrique)
FÉRIC ~că (~ci, ~ce) (despre substanțe și despre compuși chimici) Care conține fier trivalent. /<fr. ferrique
fericá vb. I (înv.) 1. a ferici (pe cineva); a socoti pe cineva fericit. 2. a face bine cuiva.
fericá, V. fericesc.
fericésc v. tr. (d. ferice). Fac fericit. Consider fericit: nu ferici pe nimenĭ! – Vechĭ, feríc, a -á, fericesc, socotesc fericit. Ban. Urez.
FÉRIC, -Ă (< fr.) adj. (Despre combinații ale fierului) În care fierul are valența trei. ◊ Oxid de fier = pigment roșu de fier trivalent, utilizat în vopsele de ulei, la zugrăveli, în rășini sintetice etc. Se găsește în natură sub formă de hematit.
Feric/a, -ea v. Feliga 3.

ferica dex

Intrare: feric
feric adjectiv
Intrare: ferica
ferica verb grupa I conjugarea I
Intrare: Ferica
Ferica
Intrare: ferică
ferică