ferfenițat1 sn vz ferfenițit1

ferfenițat2, ~ă sn vz ferfenițit2

ferfeniți vtr [At: SBIERA, P. 143 / V: ~ța / Pzi: ~țesc / E: ferfeniță] 1-2 (Pfm; d. articole vestimentare, materiale texile etc.) A (se) zdrențui.

FERFENIȚÁ vb. I v. ferfeniți.

FERFENIȚÍ, ferfenițesc, vb. IV. Refl. și tranz. (Pop. și fam.) A (se) zdrențui, a (se) sfâșia. [Var.: ferfenițá vb. I] – Din ferfeniță.

FERFENIȚÁ vb. I v. ferfeniți.

FERFENIȚÍ, ferfenițesc, vb. IV. Refl. și tranz. (Pop. și fam.) A (se) zdrențui, a (se) sfâșia. [Var.: ferfenițá vb. I] – Din ferfeniță.

FERFENIȚÁ vb. I v. ferfeniți.

FERFENIȚÍ, ferfenițesc, vb. IV. Refl. A se sfîșia, a se zdrențui, a se face bucăți-bucăți. Le-a citit și răscitit pînă li s-au ferfenițit foile. REBREANU, I. 53. I s-au ferfenițit hainele. SBIERA, P. 143. – Variantă: ferfenițá, ferfenițez (ARDELEANU, D. 205), vb. I.

ferfenițí (a ~) (pop., fam.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. ferfenițésc, imperf. 3 sg. ferfenițeá; conj. prez. 3 să ferfenițeáscă

ferfenițí vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. ferfenițésc, imperf. 3 sg. ferfenițeá; conj. prez. 3 sg. și pl. ferfenițeáscă

FERFENIȚÍ vb. v. zdrențui.

A FERFENIȚÍ ~ésc tranz. A face să se ferfenițească. /Din ferfeniță

A SE FERFENIȚÍ pers. 3 se ~ésc intranz. (despre haine, cărți etc.) A se face ferfeniță; a se rupe în bucăți (prin întrebuințare îndelungată); a se zdrențui. /Din ferfeniță

ferfenițésc v. tr. Fam. Fac ferfeniță, rup, sfîșiĭ. – Și -lițésc și -rițésc. Și -țéz.

FERFENIȚI vb. a (se) hărtăni, a (se) rupe, a (se) sfîșia, a (se) zdrențui, (fam.) a (se) vărzui.