FERFENIȚÍ, ferfenițesc, vb. IV. Refl. A se sfîșia, a se zdrențui, a se face bucăți-bucăți. Le-a citit și răscitit pînă li s-au ferfenițit foile. REBREANU, I. 53. I s-au ferfenițit hainele. SBIERA, P. 143. – Variantă: ferfenițá, ferfenițez (ARDELEANU, D. 205), vb. I.