ferfenițit definitie

25 definiții pentru ferfenițit

ferfeniți vtr [At: SBIERA, P. 143 / V: a / Pzi:esc / E: ferfeniță] 1-2 (Pfm; d. articole vestimentare, materiale texile etc.) A (se) zdrențui.
ferfenițit1 sns [At: DEX / V: ~țat / E: ferfeniți] (Pfm) Ferfenițire.
ferfenițit2, ~ă a [At: MARIAN, SE. 105 / V: ~țat / Pl: ~iți, ~e / E: ferfeniți] (D. articole vestimentare, materiale texile etc.) Sfâșiat în bucăți Și: zdrențuit, ferfenițos (1).
FERFENIȚÁ vb. I v. ferfeniți.
FERFENIȚÍ, ferfenițesc, vb. IV. Refl. și tranz. (Pop. și fam.) A (se) zdrențui, a (se) sfâșia. [Var.: ferfenițá vb. I] – Din ferfeniță.
FERFENIȚÍT1 s. n. (Pop. și fam.) Faptul de a (se) ferfeniți. – V. ferfeniți.
FERFENIȚÍT2, -Ă, ferfenițiți, -te, adj. (Pop. și fam.) Sfâșiat în bucăți, zdrențuit; ferfenițos. – V. ferfeniți.
FERFENIȚÁ vb. I v. ferfeniți.
FERFENIȚÍ, ferfenițesc, vb. IV. Refl. și tranz. (Pop. și fam.) A (se) zdrențui, a (se) sfâșia. [Var.: ferfenițá vb. I] – Din ferfeniță.
FERFENIȚÍT1 s. n. (Pop. și fam.) Faptul de a (se) ferfeniți; ferfenițire. – V. ferfeniți.
FERFENIȚÍT2, -Ă, ferfenițiți, -te, adj. (Pop. și fam.) Sfâșiat în bucăți, zdrențuit; ferfenițos. – V. ferfeniți.
FERFENIȚÁ vb. I v. ferfeniți.
FERFENIȚÍ, ferfenițesc, vb. IV. Refl. A se sfîșia, a se zdrențui, a se face bucăți-bucăți. Le-a citit și răscitit pînă li s-au ferfenițit foile. REBREANU, I. 53. I s-au ferfenițit hainele. SBIERA, P. 143. – Variantă: ferfenițá, ferfenițez (ARDELEANU, D. 205), vb. I.
FERFENIȚÍT, -Ă, ferfenițiți, -te, adj. (Mai ales despre obiecte de îmbrăcăminte) Sfîșiat în bucăți. Vă îmbrăca în gioarse ferfenițite. PAS, Z. I 190.
ferfenițí (a ~) (pop., fam.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. ferfenițésc, imperf. 3 sg. ferfenițeá; conj. prez. 3 să ferfenițeáscă
ferfenițít (pop., fam.) s. n.
ferfenițí vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. ferfenițésc, imperf. 3 sg. ferfenițeá; conj. prez. 3 sg. și pl. ferfenițeáscă
ferfenițít s. n.
FERFENIȚÍ vb. v. zdrențui.
FERFENIȚÍT adj. v. zdrențuit.
A FERFENIȚÍ ~ésc tranz. A face să se ferfenițească. /Din ferfeniță
A SE FERFENIȚÍ pers. 3 se ~ésc intranz. (despre haine, cărți etc.) A se face ferfeniță; a se rupe în bucăți (prin întrebuințare îndelungată); a se zdrențui. /Din ferfeniță
ferfenițésc v. tr. Fam. Fac ferfeniță, rup, sfîșiĭ. – Și -lițésc și -rițésc. Și -țéz.
FERFENIȚI vb. a (se) hărtăni, a (se) rupe, a (se) sfîșia, a (se) zdrențui, (fam.) a (se) vărzui.
FERFENIȚIT adj. hărtănit, rupt, sfîșiat, zdrențăros, zdrențuit, (pop. și fam.) ferfenițos. (O carte ~; o haină ~.)

ferfenițit dex

Intrare: ferfeniți
ferfeniți verb grupa a IV-a conjugarea a VI-a
ferfenița verb grupa I conjugarea a II-a
Intrare: ferfenițit (adj.)
ferfenițit 1 adj. adjectiv
Intrare: ferfenițit (s.n.)
ferfenițit 2 s.n. substantiv neutru (numai) singular