ferfenița definitie

27 definiții pentru ferfenița

ferfenița v vz ferfeniți
ferfeniță [At: MAG. IST. IV, 341/31 / V: (reg) ~eliță, ~eriță / Pl: ~țe / E: ns cf ucr фepфeля] (Pfm) 1 sf Zdreanță. 2 sf (Îlv) A (se) face sau a (se) rupe ~ A (se) rupe complet Și: a (se) distruge, a (se) ferfeniți. 3 av (Numai) în zdrențe. 4 sf (Reg; spc) Pieliță fină care se desprinde de pe o rană. 5 sf (Reg; spc) Pieliță fină care se formează deasupra icrelor. 6 sf (Bot; reg) Crăiță (Tagetes erecta).
ferfeniți vtr [At: SBIERA, P. 143 / V: a / Pzi:esc / E: ferfeniță] 1-2 (Pfm; d. articole vestimentare, materiale texile etc.) A (se) zdrențui.
FÉRFELIȚĂ s. f. v. ferfeniță.
FERFENIȚÁ vb. I v. ferfeniți.
FÉRFENIȚĂ s. f. (Pop. și fam.) Zdreanță. ◊ Loc. vb. A (se) face sau a (se) rupe ferfeniță = a (se) rupe tare, a (se) distruge; a (se) ferfeniți. ♦ (Adverbial) În zdrențe, numai zdrențe. S-a întors ferfeniță. [Var.: (reg.) férfeliță s. f.] – Cf. ucr. ferfélća.
FERFENIȚÍ, ferfenițesc, vb. IV. Refl. și tranz. (Pop. și fam.) A (se) zdrențui, a (se) sfâșia. [Var.: ferfenițá vb. I] – Din ferfeniță.
FÉRFELIȚĂ s. f. v. ferfeniță.
FERFENIȚÁ vb. I v. ferfeniți.
FÉRFENIȚĂ s. f. (Pop. și fam.) Zdreanță. ◊ Loc. vb. A (se) face sau a (se) rupe ferfeniță = a (se) rupe tare, a (se) distruge; a (se) ferfeniți. ♦ (Adverbial) În zdrențe, numai zdrențe. S-a întors ferfeniță. [Var.: (reg.) férfeliță s. f.] – Cf. ucr. ferfélća.
FERFENIȚÍ, ferfenițesc, vb. IV. Refl. și tranz. (Pop. și fam.) A (se) zdrențui, a (se) sfâșia. [Var.: ferfenițá vb. I] – Din ferfeniță.
FERFELÍȚĂ s. f. v. ferfeniță.
FERFENIȚÁ vb. I v. ferfeniți.
FÉRFENIȚĂ s. f. (De obicei în expr.) A face (sau a rupe) ferfeniță = a rupe tare, a distruge, a face praf. Ferfeniță ai făcut toate înfloriturile și mărgeluțeie. REBREANU, I. 45. Ba și el, uneori, sărindu-și din minți, își rupea ciubotele ferfeniță, jucînd împreună cu noi. CREANGĂ, A. 82. ♦ (Adjectival) Rupt, zdrențuit. Și urechile, ferfeniță pe margini, parcă i le crestase cineva cu foarfeca. STANCU, D. 7. Am o găină pestriță Și la coadă ferfeniță (Mătura). GOROVEI, C. 222. – Variante: férfeliță (GALACTION, O. I 310), férferiță (RETEGANUL, P. III 41) s. f.
FERFENIȚÍ, ferfenițesc, vb. IV. Refl. A se sfîșia, a se zdrențui, a se face bucăți-bucăți. Le-a citit și răscitit pînă li s-au ferfenițit foile. REBREANU, I. 53. I s-au ferfenițit hainele. SBIERA, P. 143. – Variantă: ferfenițá, ferfenițez (ARDELEANU, D. 205), vb. I.
!férfeniță (pop., fam.) s. f.
ferfenițí (a ~) (pop., fam.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. ferfenițésc, imperf. 3 sg. ferfenițeá; conj. prez. 3 să ferfenițeáscă
ferfeníță s. f., pl. ferfeníțe
ferfenițí vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. ferfenițésc, imperf. 3 sg. ferfenițeá; conj. prez. 3 sg. și pl. ferfenițeáscă
FERFENIȚÍ vb. v. zdrențui.
FÉRFENIȚĂ f.: A (se) face sau a (se) rupe ~a (se) rupe în multe bucăți. /cf. ucr. ferféliqă
A FERFENIȚÍ ~ésc tranz. A face să se ferfenițească. /Din ferfeniță
A SE FERFENIȚÍ pers. 3 se ~ésc intranz. (despre haine, cărți etc.) A se face ferfeniță; a se rupe în bucăți (prin întrebuințare îndelungată); a se zdrențui. /Din ferfeniță
ferfeniță f. Mold. sdreanță. [Poate în legătură cu ferfăn].
férfeniță f., pl. e (rut. ferféla, -élicĕa, viscol, zăpadă spulberată). Fam. Lucru foarte rupt, sfîșiat: haĭna, cartea s’a făcut ferfeniță. A face pe cineva ferfeniță, a-l bate răŭ. – Și férfeliță și férferiță. V. jarchină.
ferfenițésc v. tr. Fam. Fac ferfeniță, rup, sfîșiĭ. – Și -lițésc și -rițésc. Și -țéz.
FERFENIȚI vb. a (se) hărtăni, a (se) rupe, a (se) sfîșia, a (se) zdrențui, (fam.) a (se) vărzui.

ferfenița dex

Intrare: ferfeniță
ferfeniță
ferfeliță
Intrare: ferfeniți
ferfeniți verb grupa a IV-a conjugarea a VI-a
ferfenița verb grupa I conjugarea a II-a
Intrare: ferfenița
ferfenița