ferestuit definitie

21 definiții pentru ferestuit

ferestuit1 a vz ferestruit
ferestuit2, ~ă a vz ferestruit
FERĂSTRUÍ vb. IV v. fierăstrui.
FERĂSTRUÍT, -Ă adj. v. fierăstruit.
FERESTRUÍ vb. IV v. fierăstrui.
FERESTRUÍT adj. v. fierăstruit.[1]
FERESTUÍ vb. IV v. ferestrui.
FERESTUÍT, -Ă adj. v. fierăstruit.
FIERĂSTRUÍ, fierăstruiesc, vb. IV. Tranz. A tăia ceva cu fierăstrăul. [Var.: ferestruí, ferestuí, ferăstruí vb. IV] – Din magh. fürészelni (prin apropiere de fierăstrău).
FIERĂSTRUÍT, -Ă, fierăstruiți, -te, adj. Crestat, tăiat, retezat cu fierăstrăul. [Var.: ferestuít, -ă, ferăstruít, -ă adj.] – V. fierăstrui.[1]
FERĂSTRUÍ vb. IV v. ferestrui.
FERĂSTRUÍT, -Ă adj. v. ferestruit.
FERESTRUÍ, ferestruiesc, vb. IV. Tranz. A tăia ceva cu ferăstrăul. [Var.: ferestuí, ferăstruí vb. IV] – Din magh. fürészelni (apropiat de ferestrău).[1]
FERESTRUÍT, -Ă, ferestruiți, -te, adj. Crestat, tăiat, retezat cu ferăstrăul. [Var.: ferestuít, -ă, ferăstruít, -ă adj.] – V. ferestrui.[1]
FERESTUÍ vb. IV v. ferestrui.
FERESTUÍT, -Ă adj. v. ferestruit.
FERESTRUÍ, ferestruiesc, vb. IV. Tranz. A tăia cu ferăstrăul.
ferestruí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. ferestruiésc, imperf. 3 sg. ferestruiá; conj. prez. 3 să ferestruiáscă
ferestruí vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. ferestruiésc, imperf. 3 sg. ferestruiá; conj. prez. 3 sg. și pl. ferestruiáscă
A FERESTRUÍ ~iésc tranz. (copaci, lemne, scânduri etc.) A tăia cu ferăstrăul. /<ung. fürészelni
fĭerăstrăĭésc, fe- și -uĭésc v. tr. (d. fĭerăstrăŭ). Vest. Rar. Taĭ cu fĭerăstrăŭ. – În est rar: feresuĭesc, -sluĭesc (ung. fürészelni).

ferestuit dex

Intrare: fierăstrui
ferestrui verb grupa a IV-a conjugarea a VI-a
ferestui verb grupa a IV-a conjugarea a VI-a
ferăstrui verb grupa a IV-a conjugarea a VI-a
fierăstrui verb grupa a IV-a conjugarea a VI-a
Intrare: ferestuit
ferestuit
Intrare: fierăstruit
fierăstruit
ferăstruit
ferestruit
ferestuit