ferestuire sf vz ferestruire

FERĂSTRUÍ vb. IV v. fierăstrui.

FERĂSTRUÍRE s. f. v. fierăstruire.

FERESTRUÍ vb. IV v. fierăstrui.

FERESTRUÍRE s. f. v. fierăstruire.

FERESTUÍ vb. IV v. ferestrui.

FERESTUÍRE s. f. v. fierăstruire.

FIERĂSTRUÍ, fierăstruiesc, vb. IV. Tranz. A tăia ceva cu fierăstrăul. [Var.: ferestruí, ferestuí, ferăstruí vb. IV] – Din magh. fürészelni (prin apropiere de fierăstrău).

FIERĂSTRUÍRE, fierăstruiri, s. f. Acțiunea de a fierăstrui și rezultatul ei. [Var.: ferestuíre, ferăstruíre s. f.] – V. fierăstrui.

FERĂSTRUÍ vb. IV v. ferestrui.

FERĂSTRUÍRE s. f. v. ferestruire.

FERESTRUÍ, ferestruiesc, vb. IV. Tranz. A tăia ceva cu ferăstrăul. [Var.: ferestuí, ferăstruí vb. IV] – Din magh. fürészelni (apropiat de ferestrău).[1]

FERESTRUÍRE, ferestruiri, s. f. Acțiunea de a ferestrui și rezultatul ei. [Var.: ferestuíre, ferăstruíre s. f.] – V. ferestrui.[1]

FERESTUÍ vb. IV v. ferestrui.

FERESTUÍRE s. f. v. ferestruire.

FERESTRUÍ, ferestruiesc, vb. IV. Tranz. A tăia cu ferăstrăul.

ferestruí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. ferestruiésc, imperf. 3 sg. ferestruiá; conj. prez. 3 să ferestruiáscă

ferestruíre s. f., art. ferestruírii, pl. ferestruíri

ferestruí vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. ferestruiésc, imperf. 3 sg. ferestruiá; conj. prez. 3 sg. și pl. ferestruiáscă

ferestruíre s. f., g.-d. art. ferestruírii

A FERESTRUÍ ~iésc tranz. (copaci, lemne, scânduri etc.) A tăia cu ferăstrăul. /<ung. fürészelni

fĭerăstrăĭésc, fe- și -uĭésc v. tr. (d. fĭerăstrăŭ). Vest. Rar. Taĭ cu fĭerăstrăŭ. – În est rar: feresuĭesc, -sluĭesc (ung. fürészelni).