ferestuire definitie

3 intrări

22 definiții pentru ferestuire

ferestuire sf vz ferestruire
FERĂSTRUÍ vb. IV v. fierăstrui.
FERĂSTRUÍRE s. f. v. fierăstruire.
FERESTRUÍ vb. IV v. fierăstrui.
FERESTRUÍRE s. f. v. fierăstruire.
FERESTUÍ vb. IV v. ferestrui.
FERESTUÍRE s. f. v. fierăstruire.
FIERĂSTRUÍ, fierăstruiesc, vb. IV. Tranz. A tăia ceva cu fierăstrăul. [Var.: ferestruí, ferestuí, ferăstruí vb. IV] – Din magh. fürészelni (prin apropiere de fierăstrău).
FIERĂSTRUÍRE, fierăstruiri, s. f. Acțiunea de a fierăstrui și rezultatul ei. [Var.: ferestuíre, ferăstruíre s. f.] – V. fierăstrui.
FERĂSTRUÍ vb. IV v. ferestrui.
FERĂSTRUÍRE s. f. v. ferestruire.
FERESTRUÍ, ferestruiesc, vb. IV. Tranz. A tăia ceva cu ferăstrăul. [Var.: ferestuí, ferăstruí vb. IV] – Din magh. fürészelni (apropiat de ferestrău).[1]
FERESTRUÍRE, ferestruiri, s. f. Acțiunea de a ferestrui și rezultatul ei. [Var.: ferestuíre, ferăstruíre s. f.] – V. ferestrui.[1]
FERESTUÍ vb. IV v. ferestrui.
FERESTUÍRE s. f. v. ferestruire.
FERESTRUÍ, ferestruiesc, vb. IV. Tranz. A tăia cu ferăstrăul.
ferestruí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. ferestruiésc, imperf. 3 sg. ferestruiá; conj. prez. 3 să ferestruiáscă
ferestruíre s. f., art. ferestruírii, pl. ferestruíri
ferestruí vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. ferestruiésc, imperf. 3 sg. ferestruiá; conj. prez. 3 sg. și pl. ferestruiáscă
ferestruíre s. f., g.-d. art. ferestruírii
A FERESTRUÍ ~iésc tranz. (copaci, lemne, scânduri etc.) A tăia cu ferăstrăul. /<ung. fürészelni
fĭerăstrăĭésc, fe- și -uĭésc v. tr. (d. fĭerăstrăŭ). Vest. Rar. Taĭ cu fĭerăstrăŭ. – În est rar: feresuĭesc, -sluĭesc (ung. fürészelni).

ferestuire dex

Intrare: fierăstrui
ferestrui verb grupa a IV-a conjugarea a VI-a
ferestui verb grupa a IV-a conjugarea a VI-a
ferăstrui verb grupa a IV-a conjugarea a VI-a
fierăstrui verb grupa a IV-a conjugarea a VI-a
Intrare: fierăstruire
ferestruire substantiv feminin
ferestuire
ferăstruire
fierăstruire
Intrare: ferestuire
ferestuire