ferestruie sf [At: DOSOFTEI, V. S. 42/2 / V: -tuie / Pl: ~ici / E: fereastră + -uie] 1-2 (Șhp) Ferestruică (1-2).

ferestuie sf vz ferestruie

FERĂSTRÚIE s. f. v. ferestruie.

FERESTRÚIE, ferestrui, s. f. Ferestruică. [Var.: ferestúie, ferăstrúie s. f.] – Fereastră + suf. -uie.

FERESTÚIE s. f. v. ferestruie.

FERĂSTRÚIE s. f. v. ferestruie.

FERESTRÚIE, ferestrui, s. f. Ferestruică. [Var.: ferestúie, ferăstrúie s. f.] – Fereastră + suf. -uie.

FERESTÚIE s. f. v. ferestruie.

FERĂSTRÚIE s. f. v. ferestruie.

FERESTRÚIE, ferestrui, s. f. Ferestruică. Era altă ferestruie, care privea peste acoperișuri de tablă cenușie, peste cartiere sărace și prăfuite, spre marginea orașului. C. PETRESCU, S. 7. Stoica... deschise oblonul, scoase capul pe o îngustă ferestruie și întrebă: «Cine e?». ODOBESCU, S. I 67. – Variantă: ferăstrúie (EMINESCU, O. I 84) s. f.

ferestrúie s. f., art. ferestrúia, g.-d. art. ferestrúii; pl. ferestrúi

ferestrúie s. f., art. ferestrúia, g.-d. art. ferestrúii; pl. ferestrúi

FERESTRÚIE s. ferestruică.

ferestruie f. fereastră mică, la o pivniță sau pe acoperișul casei.

ferestrúĭe f., pl. uĭ și -úĭcă f., pl. ĭ. Fereastră mică.

FERESTRUIE s. ferestruică.