ferestuică definitie

13 definiții pentru ferestuică

ferestruică sf [At: CARAGIALE, S. 148 / V: ~tui / Pl: ~ici / E: fereastră + -uică] 1-2 (Șhp) Fereastră (cam mică) Și: ferestrică (1-2), ferestruie (1-2), ferestruță (1-2). 3-4 (Șhp) Deschizătură (mică). 5 Spărtură.
ferestuică sf vz ferestruică
FERESTRÚICĂ, ferestruici, s. f. Diminutiv al lui fereastră (1); ferestruie, ferestrică. ♦ Gaură mică asemănătoare cu o fereastră; spărtură, deschizătură. [Var.: (reg.) ferestúică s. f.] – Fereastră + suf. -uică.
FERESTÚICĂ s. f. v. ferestruică.
FERESTRÚICĂ, ferestruici, s. f. Diminutiv al lui fereastră (1); ferestruie, ferestrică. ♦ Gaură mică asemănătoare cu o fereastră; spărtură, deschizătură. [Var.: (reg.) ferestúică s. f.] – Fereastră + suf. -uică.
FERESTÚICĂ s. f. v. ferestruică.
FERESTRÚICĂ, ferestruici, s. f. Diminutiv al lui fereastră. Trebuiră... să-l culce pe unul din paturile mari și înalte din odaia cu ferestruici pătrate. DUMITRIU, V. L. 14. Pe ferestruică se vedea în amurg Piatra Teiului. SADOVEANU, B. 121. ♦ Gaură mică asemănătoare cu o fereastră; spărtură, deschizătură. Poarta o deschiz eu: îi știu meșteșugul. Să-i croim ferestruica. CARAGIALE, O. I 291. – Variantă: (regional) ferestúică (ALECSANDRI, C. 26) s. f.
FERESTÚICĂ s. f. v. ferestruică.
ferestrúică s. f., g.-d. art. ferestrúicii; pl. ferestrúici
ferestrúică s. f., g.-d. art. ferestrúicii; pl. ferestrúici
FERESTRÚICĂ s. v. ferestruie.
ferestrúĭe f., pl. uĭ și -úĭcă f., pl. ĭ. Fereastră mică.
FERESTRUICĂ s. ferestruie.

ferestuică dex

Intrare: ferestruică
ferestruică substantiv feminin
ferestuică