ferestrui definitie

28 definiții pentru ferestrui

ferestrui vt [At: DOSOFTEI, V. S. 40 / V: ~răs~, (Înv) hires~, ~tui / Pzi: ~esc / E: mg fûrészelni apropiat de ferestrău] 1 A tăia ceva cu ferăstrăul. 2 (Fig; mai ales în legătură cu substantivul „munți”) A deschide dmm, tăind.
ferestruie sf [At: DOSOFTEI, V. S. 42/2 / V: -tuie / Pl: ~ici / E: fereastră + -uie] 1-2 (Șhp) Ferestruică (1-2).
FERĂSTRUÍ vb. IV v. fierăstrui.
FERĂSTRÚIE s. f. v. ferestruie.
FERESTRUÍ vb. IV v. fierăstrui.
FERESTRÚIE, ferestrui, s. f. Ferestruică. [Var.: ferestúie, ferăstrúie s. f.] – Fereastră + suf. -uie.
FERESTUÍ vb. IV v. ferestrui.
FERESTÚIE s. f. v. ferestruie.
FIERĂSTRUÍ, fierăstruiesc, vb. IV. Tranz. A tăia ceva cu fierăstrăul. [Var.: ferestruí, ferestuí, ferăstruí vb. IV] – Din magh. fürészelni (prin apropiere de fierăstrău).
FERĂSTRUÍ vb. IV v. ferestrui.
FERĂSTRÚIE s. f. v. ferestruie.
FERESTRUÍ, ferestruiesc, vb. IV. Tranz. A tăia ceva cu ferăstrăul. [Var.: ferestuí, ferăstruí vb. IV] – Din magh. fürészelni (apropiat de ferestrău).[1]
FERESTRÚIE, ferestrui, s. f. Ferestruică. [Var.: ferestúie, ferăstrúie s. f.] – Fereastră + suf. -uie.
FERESTUÍ vb. IV v. ferestrui.
FERESTÚIE s. f. v. ferestruie.
FERĂSTRÚIE s. f. v. ferestruie.
FERESTRUÍ, ferestruiesc, vb. IV. Tranz. A tăia cu ferăstrăul.
FERESTRÚIE, ferestrui, s. f. Ferestruică. Era altă ferestruie, care privea peste acoperișuri de tablă cenușie, peste cartiere sărace și prăfuite, spre marginea orașului. C. PETRESCU, S. 7. Stoica... deschise oblonul, scoase capul pe o îngustă ferestruie și întrebă: «Cine e?». ODOBESCU, S. I 67. – Variantă: ferăstrúie (EMINESCU, O. I 84) s. f.
ferestruí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. ferestruiésc, imperf. 3 sg. ferestruiá; conj. prez. 3 să ferestruiáscă
ferestrúie s. f., art. ferestrúia, g.-d. art. ferestrúii; pl. ferestrúi
ferestruí vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. ferestruiésc, imperf. 3 sg. ferestruiá; conj. prez. 3 sg. și pl. ferestruiáscă
ferestrúie s. f., art. ferestrúia, g.-d. art. ferestrúii; pl. ferestrúi
FERESTRÚIE s. ferestruică.
A FERESTRUÍ ~iésc tranz. (copaci, lemne, scânduri etc.) A tăia cu ferăstrăul. /<ung. fürészelni
ferestruie f. fereastră mică, la o pivniță sau pe acoperișul casei.
ferestrúĭe f., pl. uĭ și -úĭcă f., pl. ĭ. Fereastră mică.
fĭerăstrăĭésc, fe- și -uĭésc v. tr. (d. fĭerăstrăŭ). Vest. Rar. Taĭ cu fĭerăstrăŭ. – În est rar: feresuĭesc, -sluĭesc (ung. fürészelni).
FERESTRUIE s. ferestruică.

ferestrui dex

Intrare: fierăstrui
ferestrui verb grupa a IV-a conjugarea a VI-a
ferestui verb grupa a IV-a conjugarea a VI-a
ferăstrui verb grupa a IV-a conjugarea a VI-a
fierăstrui verb grupa a IV-a conjugarea a VI-a
Intrare: ferestruie
ferăstruie
ferestruie substantiv feminin
ferestuie
Intrare: ferestrui
ferestrui