ferentar definitie

9 definiții pentru ferentar

ferentar sm [At: URICARIUL XXII, 425/10 / Pl: ~i / E: lat ferentarius] (Îvr) Soldat din vechea pedestrime ușoară.
FERENTÁR, ferentari, s. m. Soldat din vechea pedestrime ușoară. – Din lat. ferentarius.
FERENTÁR, ferentari, s. m. Soldat din vechea pedestrime ușoară. – Din lat. ferentarius.
FERENTÁR, ferentari, s. m. (Învechit) Nume dat soldaților din pedestrimea ușoară. Ferentarul ager și cu lungă chică Intră în bătaie fără nici o frică, Tare ca un leu. BOLINTINEANU, O. 15. Mihnea, însoțit de patru viteji ferentari, cu lăncile poleite-n vîrf și la mînere. ODOBESCU, S. I 73.
ferentár (soldat) s. m., pl. ferentári
ferentár s. m., pl. ferentári
ferentár (ferentári), s. m. – Soldat din corpul auxiliar. Lat. ferentarius (sec. XIX). Împrumut literar, înv.
ferentar m. od. soldat din pedestrimea ușoară: ferentarul ager și cu lungă chică BOL. [Indirect din lat. FERENTARIUS].
*ferentár m. (lat. ferentarius). Munt. Sec. 19. Rar. Soldat de infanterie ușoară.

ferentar dex

Intrare: ferentar
ferentar admite vocativul substantiv masculin