feregea definitie

15 definiții pentru feregea

feregea2 sf vz ferigea
feregea1 sf [At: (a. 1588) CUV. D. BĂTR. I, 258 / V: (înv) ~răge / Pl: ~ele / E: tc ferace] 1 (Înv) Manta largă și deschisă, din stofa fină, purtată de boieri peste anteriu. 2 (Înv) Mantilă de stofa fină purtată de soțiile boierilor peste îmbrăcăminte. 3 Mantilă de pânză fină care intră în alcătuirea costumului tradițional al unei turcoaice. 4 Văl cu care femeile musulmane își acoperă fața.
FEREGEÁ, feregele, s. f. 1. Manta ori pelerină din stofă fină și subțire sau din mătase, purtată odinioară de boieri sau de soțiile lor peste îmbrăcămintea obișnuită. 2. Văl cu care femeile musulmane își acoperă fața. – Din tc. ferāce.
FEREGEÁ, feregele, s. f. 1. Manta ori pelerină din stofă fină și subțire sau din mătase, purtată odinioară de boieri sau de soțiile lor peste îmbrăcămintea obișnuită. 2. Văl cu care femeile musulmane își acoperă fața. – Din tc. ferāce.
FEREGEÁ, feregele, s. f. 1. Mantilă de stofă sau de mătase scumpă, care se purta odinioară peste îmbrăcăminte. Doamna avea lîngă sine patru din slujitoarele sale, învestmîntate în feregele țesute cu fir de aur. SADOVEANU, F. J. 382. Șalurile și feregelele domniței Ralu. FILIMON, C. 149. 2. Vălul cu care femeile musulmane își acoperă fața. Le-a poruncit cadînelor să-și scoată... chipurile de sub feregea. STANCU, D. 215. Apare o ființă din raiul de iubire, Pe frunte-acoperită cu-o feregea subțire. ALECSANDRI, P. III 390.
feregeá s. f., art. feregeáua, g.-d. art. feregélei; pl. feregéle, art. feregélele
feregeá s. f., art. feregeáua, g.-d. art. feregélei; pl. feregéle
FEREGEÁ s. (reg.) hobot. (~ pentru femeile musulmane.)
FEREGEÁ s. v. strașnic.
feregeá (feregéle), s. f. – (Înv.) Manta orientală din țesătură fină. – Mr. firige. Tc. ferece (Șeineanu, II, 169; Lokotsch 503; Ronzevalle 123), cf. ngr. φερετζέζ, bg. fereğe. Sec. XVI, înv.
FEREGEÁ ~éle f. 1) înv. Mantie de stofă subțire și fină, purtată peste îmbrăcăminte (mai ales de boieri). 2) Văl cu care își acoperă fața femeile musulmane. /<turc. ferace
feregeà f. 1. haină largă boierească din șaiu de Angora: vara boierii purtau feregea și iarna contoș GHICA; 2. mantilă de vară din stofă ușoară: cu feregele și binișuri de buhur OD.; 3. (neologism) văl de cadână: pe frunte acoperită cu o feregea subțire AL. [Turc. FEREDJA].
feregeá f., pl. ele (turc. ferağe, firağe, pop. fereğe). Mantilă cu mînicĭ largĭ pe care o purtaŭ cadînele și în care-șĭ puteaŭ acoperi și fața.
FEREGEA s. (reg.) hobot. (~ pentru femeile musulmane.)
feregea s. v. STRAȘNIC.

feregea dex

Intrare: feregea
feregea substantiv feminin