Dic╚Ťionare ale limbii rom├óne

15 defini╚Ťii pentru feregea

feregea2 sf vz ferigea
feregea1 sf [At: (a. 1588) CUV. D. B─éTR. I, 258 / V: (├«nv) ~r─âge / Pl: ~ele / E: tc ferace] 1 (├Änv) Manta larg─â ╚Öi deschis─â, din stofa fin─â, purtat─â de boieri peste anteriu. 2 (├Änv) Mantil─â de stofa fin─â purtat─â de so╚Ťiile boierilor peste ├«mbr─âc─âminte. 3 Mantil─â de p├ónz─â fin─â care intr─â ├«n alc─âtuirea costumului tradi╚Ťional al unei turcoaice. 4 V─âl cu care femeile musulmane ├«╚Öi acoper─â fa╚Ťa.
FEREGE├ü, feregele, s. f. 1. Manta ori pelerin─â din stof─â fin─â ╚Öi sub╚Ťire sau din m─âtase, purtat─â odinioar─â de boieri sau de so╚Ťiile lor peste ├«mbr─âc─âmintea obi╚Önuit─â. 2. V─âl cu care femeile musulmane ├«╚Öi acoper─â fa╚Ťa. ÔÇô Din tc. fer─üce.
FEREGE├ü, feregele, s. f. 1. Manta ori pelerin─â din stof─â fin─â ╚Öi sub╚Ťire sau din m─âtase, purtat─â odinioar─â de boieri sau de so╚Ťiile lor peste ├«mbr─âc─âmintea obi╚Önuit─â. 2. V─âl cu care femeile musulmane ├«╚Öi acoper─â fa╚Ťa. ÔÇô Din tc. fer─üce.
FEREGE├ü, feregele, s. f. 1. Mantil─â de stof─â sau de m─âtase scump─â, care se purta odinioar─â peste ├«mbr─âc─âminte. Doamna avea l├«ng─â sine patru din slujitoarele sale, ├«nvestm├«ntate ├«n feregele ╚Ťesute cu fir de aur. SADOVEANU, F. J. 382. ╚śalurile ╚Öi feregelele domni╚Ťei Ralu. FILIMON, C. 149. 2. V─âlul cu care femeile musulmane ├«╚Öi acoper─â fa╚Ťa. Le-a poruncit cad├«nelor s─â-╚Öi scoat─â... chipurile de sub feregea. STANCU, D. 215. Apare o fiin╚Ť─â din raiul de iubire, Pe frunte-acoperit─â cu-o feregea sub╚Ťire. ALECSANDRI, P. III 390.
ferege├í s. f., art. ferege├íua, g.-d. art. fereg├ęlei; pl. fereg├ęle, art. fereg├ęlele
ferege├í s. f., art. ferege├íua, g.-d. art. fereg├ęlei; pl. fereg├ęle
FEREGEÁ s. (reg.) hobot. (~ pentru femeile musulmane.)
FEREGEÁ s. v. strașnic.
ferege├í (fereg├ęle), s. f. ÔÇô (├Änv.) Manta oriental─â din ╚Ťes─âtur─â fin─â. ÔÇô Mr. firige. Tc. ferece (╚śeineanu, II, 169; Lokotsch 503; Ronzevalle 123), cf. ngr. ¤ć╬Á¤ü╬Á¤ä╬Â╬ş╬Â, bg. fere─če. Sec. XVI, ├«nv.
FEREGE├ü ~├ęle f. 1) ├«nv. Mantie de stof─â sub╚Ťire ╚Öi fin─â, purtat─â peste ├«mbr─âc─âminte (mai ales de boieri). 2) V─âl cu care ├«╚Öi acoper─â fa╚Ťa femeile musulmane. /<turc. ferace
ferege├á f. 1. hain─â larg─â boiereasc─â din ╚Öaiu de Angora: vara boierii purtau feregea ╚Öi iarna conto╚Ö GHICA; 2. mantil─â de var─â din stof─â u╚Öoar─â: cu feregele ╚Öi bini╚Öuri de buhur OD.; 3. (neologism) v─âl de cad├ón─â: pe frunte acoperit─â cu o feregea sub╚Ťire AL. [Turc. FEREDJA].
ferege├í f., pl. ele (turc. fera─če, fira─če, pop. fere─če). Mantil─â cu m├«nic─ş larg─ş pe care o purta┼ş cad├«nele ╚Öi ├«n care-╚Ö─ş putea┼ş acoperi ╚Öi fa╚Ťa.
FEREGEA s. (reg.) hobot. (~ pentru femeile musulmane.)
feregea s. v. STRA╚śNIC.

Feregea dex online | sinonim

Feregea definitie

Intrare: feregea
feregea substantiv feminin