FEREDUÍ, fereduiesc, vb. IV. Tranz. (Reg.) A îmbăia. – Din magh. dial. feredni (lit. fürdeni).

FEREDUÍ, fereduiesc, vb. IV. Tranz. (Reg.) A îmbăia. – Din magh. dial. feredni (lit. fürdeni).

FEREDUÍ, fereduiesc, vb. IV. Tranz. (Învechit) A îmbăia, a scălda. Atunci porunci să o fereduiască. ISPIRESCU, L. 179.

fereduí (a ~) (reg.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. fereduiésc, imperf. 3 sg. fereduiá; conj. prez. 3 să fereduiáscă

fereduí vb., ind. prez. l sg. și 3 pl. fereduiésc, imperf. 3 sg. fereduiá; conj. prez. 3 sg. și pl. fereduiáscă

FEREDUÍ vb. v. îmbăia, scălda.

A FEREDUÍ ~iésc tranz. înv. (persoane) A expune la acțiunea apei (calde) în scop igienic (sau curativ); a scălda; a îmbăia. /<ung. feredni

fereduì v1. a îmbăia: porunci s’o fereduiască ISP.[1]

fereduĭésc v. tr. (ung. fürdeni). Est. Scald în apă caldă. V. refl. Bolnavu se fereduĭește.

feredui vb. v. ÎMBĂIA. SCĂLDA.