Dic╚Ťionare ale limbii rom├óne

10 defini╚Ťii pentru ferec─âtur─â

ferec─âtur─â sf [At: MOXA 362/4 / Pl: ~uri / E: fereca + -─âtur─â] (├Ävp) 1-9 Ferecare (1-9). 10 Obiect ferecat. 11 Prima f─âin─â de dup─â ferecarea ro╚Ťii de moar─â. 12 Lan╚Ťurile sau c─âtu╚Öele cu care e ferecat un prizonier. 13 ├Ämbr─âc─âmintea de metale pre╚Ťioase ╚Öi bijuterii a unui obiect de art─â sau de cult.
FEREC─éT├ÜR─é, ferec─âturi, s. f. (Rar) Ac╚Ťiunea de a fereca; (concr.) leg─âtur─â sau ├«mbr─âc─âminte de metal aplicat─â unui obiect pentru a-l fereca. ÔÇô Fereca + suf. -─âtur─â.
FEREC─éT├ÜR─é, ferec─âturi, s. f. (Rar) Ac╚Ťiunea de a fereca; (concr.) leg─âtur─â sau ├«mbr─âc─âminte de metal aplicat─â unui obiect pentru a-l fereca. ÔÇô Fereca + suf. -─âtur─â.
FEREC─éT├ÜR─é, ferec─âturi, s. f. (Rar) Ac╚Ťiunea de a fereca; (concretizat) leg─âtur─â sau ├«mbr─âc─âminte de metal aplicat─â unui obiect pentru a-l fereca. Ferec─âtura evangheliei lui Mocrea postelnicul, lucrat─â cu figuri r─âs─ârite... pe plac─â metalic─â suflat─â cu aur. ODOBESCU, S. I 335.
ferec─ât├║r─â s. f., g.-d. art. ferec─ât├║rii; pl. ferec─ât├║ri
ferec─ât├║r─â s. f., g.-d. art. ferec─ât├║rii; pl. ferec─ât├║ri
FERECĂTÚRĂ ~i f. Îmbrăcămintea sau legătura din metal a unui obiect. /a fereca + suf. ~ătură
ferec─ât├║r─â, ferec─ât├║ri, s.f. (pop., ├«nv.) 1. schelet metalic al unui tren. 2. lan╚Ťurile ╚Öi obezile cu care se ÔÇ×ferecauÔÇŁ prizonierii. 3. ├«mbr─âc─âminte de aur ╚Öi argint sau de pietre pre╚Ťioase a unui obiect (de obicei c─âr╚Ťi biserice╚Öti).
ferec─âtur─â f. 1. garnitur─â de fier: ferec─âtura Evangheliei; 2. zim╚Ťii monedelor.
ferec─ât├║r─â f., pl. ─ş. Garnitur─â de fer or─ş de alt metal. ÔÇô Vech─ş ╚Öi f─â-.

Ferec─âtur─â dex online | sinonim

Ferec─âtur─â definitie

Intrare: ferec─âtur─â
ferec─âtur─â substantiv feminin