ferchezuit definitie

2 intrări

21 definiții pentru ferchezuit

ferchezui [At: PAMFILE, C. / Pzi: ~esc / E: nct] (Pfm) 1-2 vtr A (se) îmbrăca îngrijit (și elegant) Si: a (se) dichisi, a (se) găti. 3-4 vtr A da sau a căpăta un aspect îngrijit 5 vt (Fig; irn) A bate (pe cineva).
ferchezuit1 sns [At: MDA ms / E: ferchezui] 1-3 Ferchezuială (1-3).
ferchezuit2, ~ă a [At: NEGRUZZI, S. I, 104 / Pl: ~iți, ~e / E: ferchezui] (Pfm; d. persoane) 1 Gătit2. 2 Cu o ținută decentă. 3 (Fig; im) Bătut2 (14).
FERCHEZUÍ, ferchezuiesc, vb. IV. Tranz. și refl. (Pop. și fam.) A da sau a căpăta un aspect îngrijit; a (se) îmbrăca cu grijă, elegant; a (se) găti, a (se) dichisi. – Cf. fercheș.
FERCHEZUÍT, -Ă, ferchezuiți, -te, adj. (Pop. și fam.; despre oameni) Care are un aspect îngrijit; care se îmbracă cu grijă, elegant; gătit, dichisit. – V. ferchezui.
FERCHEZUÍ, ferchezuiesc, vb. IV. Tranz. și refl. (Pop. și fam.) A da sau a căpăta un aspect îngrijit; a (se) îmbrăca cu grijă, elegant; a (se) găti, a (se) dichisi. – Cf. fercheș.
FERCHEZUÍT, -Ă, ferchezuiți, -te, adj. (Pop. și fam.; despre oameni) Care are un aspect îngrijit; care se îmbracă cu grijă, elegant; gătit, dichisit. – V. ferchezui.
FERCHEZUÍ, ferchezuiesc, vb. IV. Tranz. 1. A dichisi pe cineva, în special a-l bărbieri, pentru a-i da o înfățișare plăcută, îngrijită, elegantă. I-au ferchezuit frumos și i-au îmbrăcat la fel, cu cheburi albe și cușme nouă. CREANGĂ, A. 161. ◊ Refl. Se îmbrăcă tacticos în hainele cele mai bune, se ferchezui ca o păpușă. REBREANU, I. 60. 2. Fig. (Familiar, ironic) A bate (pe cineva), a-i trage (cuiva) o bătaie. Cum au vrut, l-au ferchezuit. STANCU, D. 84.
FERCHEZUÍT, -Ă, ferchezuiți, -te, adj. Dichisit, gătit, împodobit. După ce o văzu boierul curățită și ferchezuită ca o mireasă, și cum avea ea și pe vino-încoace, i se păru mai frumoasă. ISPIRESCU, L. 179. Ca să-mi mai treacă de urît, m-am ocupat însămi de toaleta lor; și așa ferchezuite... le-am dat drumul. NEGRUZZI, S. I 104.
ferchezuí (a ~) (pop., fam.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. ferchezuiésc, imperf. 3 sg. ferchezuiá; conj. prez. 3 să ferchezuiáscă
ferchezuí vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. ferchezuiésc, imperf. 3 sg. ferchezuiá; conj. prez. 3 sg. și pl. ferchezuiáscă
FERCHEZUÍ vb. v. găti.
FERCHEZUÍT adj. v. gătit.
A FERCHEZUÍ ~iésc tranz. fam. 1) (mai ales bărbați) A găti, manifestând o grijă exagerată față de aspectul exterior. 2) fig. iron. A bate tare; a chelfăni. /Din fercheș
ferchezuì v. a găti, a dichisi: curățită și ferchezuită ca o mireasă ISP. i-au ferchezuit frumos CR. [Cf. ung. FELKENDÖZNI].
1) ferchezuĭésc v. tr. (ung. ferkezní, a ajunge la ceva, de ex., c’un priboĭ la un loc înfundat ca apoĭ să izbeștĭ cu cĭocanu. V. ferchezăŭ. Est. Iron. Ciomăgesc, îmblătesc.
2) ferchezuĭésc v. tr. (ung. felkendözni, a sulemeni, și felékesitni, a împodobi, infl. de ferchezuĭesc 1. V. fercheș). Fam. Dichisesc, ghilosesc, spăl, peptăn, înfrumusețez: un tînăr ferchezuit. V. refl. Tînăru s’a ferchezuit. V. sclivisesc.
FERCHEZUI vb. a (se) aranja, a (se) dichisi, a (se) găti, a (se) împodobi, a (se) spilcui, (pop. și fam. depr.) a (se) sclivisi, (pop) a (se) drege, a (se) moța, (înv. și reg.) a (se) muchilipsi, a (se) podobi, a (se) tocmi, (reg.) a (se) cîștiga, (prin Transilv. și Maram.) a (se) pădăi, (prin Mold.) a (se) puțui, (prin Transilv. și Mold.) a (se) puțului, (Ban.) a (se) schili, (înv.) a (se) stoli, a (se) stolisi, (arg.) a (se) șucări. (Ce te-ai ~ așa?)
FERCHEZUIT adj. aranjat, cochet, dichisit, elegant, fercheș, gătit, îngrijit, spilcuit, (pop. și fam. depr.) sclivisit, (pop.) dres, (Transilv. și Ban.) cinaș, (Transilv.) nialcoș, (turcism înv.) muchelef. (Un tînăr ~.)
ferchezuí, ferchezuiesc, vb. tranz., refl. – (reg.) A (se) găti, a (se) aranja, a (se) dichisi. – Et. nec. (MDA); cf. fercheș (DER, DEX); din magh. ferkendözni „a sulemeni” (Scriban, Șăineanu).
ferchezuít, -ă, ferchezuiți, -te, adj. – (reg.) Aranjat, dichisit. – Din ferchezui (DEX, MDA).

ferchezuit dex

Intrare: ferchezui
ferchezui verb grupa a IV-a conjugarea a VI-a
Intrare: ferchezuit
ferchezuit adjectiv