fercheș definitie

13 definiții pentru fercheș

fercheș, ~ă a [At: BASSARABESCU, V. 237 / Pl: ~i, ~e / E: nct] (Pfm; d. oameni) Care este îngrijit (și elegant).
FÉRCHEȘ, -Ă, fercheși, -e, adj. (Pop. și fam.; despre oameni) Care are un aspect îngrijit; care se îmbracă cu grijă, elegant; gătit, dichisit. – Et. nec.
FÉRCHEȘ, -Ă, fercheși, -e, adj. (Pop. și fam.; despre oameni) Care are un aspect îngrijit; care se îmbracă cu grijă, elegant; gătit, dichisit. – Et. nec.
FÉRCHEȘ, -Ă, fercheși, -e, adj. (Familiar, adesea ironic, mai ales despre bărbați) Cu o înfățișare plăcută și elegantă, îmbrăcat cu îngrijire, dichisit, sclivisit. Un general bătrîn, înconjurat de o droaie de ofițerași fercheși, a venit să-i agațe pe piept medalia de aur. REBREANU, P. S. 120. Fercheș, amabil, începu să ceară scuze c-a îndrăznit să mă deranjeze. VLAHUȚĂ, O. A. 247.
fércheș (pop., fam.) adj. m., pl. fércheși; f. fércheșă, art. fércheșa, pl. fércheșe
fércheș adj. m., pl. fércheși; f. sg. fércheșă, pl. fércheșe
FÉRCHEȘ adj. v. gătit.
fércheș (fércheșe), adj. – Elegant, dichisit. Mag. fehérkés „albicios” (Drăganu, Dacor., V, 352); s-a spus probabil la început despre fanții care obișnuiau să se pudreze. După Scriban, din mag. felékes „elegant”; însă fonetismul nu este clar. – Der. ferchezui, vb. (a dichisi; a găti; a curăța), care, după Cihac, II, 498 și Scriban, provine din mag. felkendözni „a se sulemeni”, și al cărui al doilea sens este rezultat al unei confuzii cu fercheteu.
FÉRCHEȘ ~ă (~i, ~e) fam. Care este îmbrăcat cu gust; cu înfățișare plăcută; dichisit; elegant. /Orig. nec.
fercheș a. dichisit, scos din cutie. [Abstras din ferchezuì].
fércheș, -ă adj. (ung. felékes, a. î., infl. de ferchezuĭesc 2). Fam. Elegant, cochet, curățel, spălățel, sclivisit, bine îmbrăcat: un tînăr fercheș. Galant, galantom, gentil, amabil. Adv. În mod fercheș: s’a purtat fercheș. V. levent, zarif.
FERCHEȘ adj. aranjat, cochet, dichisit, elegant, ferchezuit, gătit, îngrijit, spilcuit, (pop. și fam. depr.) sclivisit, (pop.) dres. (Transilv. și Ban.) cinaș. (Transilv.) nialcoș, (turcism înv.) muchelef. (Un tînăr ~.)
fércheș, -ă, fercheși, -e, adj. – (reg.) (ref. la oameni) Elegant, dichisit, gătit. – Et. nec. (DEX, MDA); din magh. fehérkés „albicios” (Drăganu, cf. DER); din magh. felékes „elegant” (Scriban).

fercheș dex

Intrare: fercheș
fercheș adjectiv