feodal definitie

10 definiții pentru feodal

feodal, ~ă a vz feudal
feudal, ~ă [At: ALEXANDRESCU, M. 20 / P: fe-u~ / V: (înv) feod~ / Pl: ~i, ~e / E: fr féodal, it feudale] 1 sm (Mare) proprietar de pământ în Evul Mediu, care facea parte din clasa nobilimii Și: feudatar. 2-3 a Care aparține feudalului (1) sau feudalismului. 4-5 a Privitor la feudal sau la feudalism. 6 a Specific feudalismului. 7 a (Îs) Orânduire ~ă Feudalism.
FEODÁL1 s. m. v. feudal1.
FEODÁL2, -Ă adj. v. feudal2.
FEUDÁL1, feudali, s. m. (În evul mediu) Nobil subordonat unui suzeran și la rîndul său mai mare peste unul sau mai mulți vasali, proprietar al unui domeniu (primit de la suzeran sau acaparat direct de la țăranii liberi aduși în stare de dependență). – Pronunțat: fe-u-. – Variantă: feodál s. m.
FEUDÁL2, -Ă, feudali, -e, adj. De feudalitate, din epoca feudalității, prezentînd caracterele acestei orînduiri sociale. [Bălcescu] a luptat pentru lichidarea radicală pe cale revoluționară a tuturor privilegiilor feudale. LUPTA DE CLASĂ, 1953, nr. 1-2, 110. In secolele XI, XII și XIII se întărește organizarea feudală pe teritoriul patriei noastre. IST. R.P.R. 61. ◊ Orînduire feudală = feudalism. – Pronunțat: fe-u-. - Variantă: feodal, -ă (D. BOTEZ, F. S. 35, BĂLCESCU, O. I 23) adj.
FEODÁL1 s. m. v. feudal1.
FEODÁL2, -Ă, adj. v. feudal2.
FEODÁL, -Ă adj. v. feudal.
*feudál, -ă adj. (mlat. feudalis). Relativ la feude saŭ la feudalitate: castel, drept feudal. Adv. În virtutea dreptuluĭ feudal: a administra feudal. – Și feodal (fr. féodal).

feodal dex

Intrare: feodal
feodal