Dic╚Ťionare ale limbii rom├óne

10 defini╚Ťii pentru feodal

feodal, ~─â a vz feudal
feudal, ~─â [At: ALEXANDRESCU, M. 20 / P: fe-u~ / V: (├«nv) feod~ / Pl: ~i, ~e / E: fr f├ęodal, it feudale] 1 sm (Mare) proprietar de p─âm├ónt ├«n Evul Mediu, care facea parte din clasa nobilimii ╚śi: feudatar. 2-3 a Care apar╚Ťine feudalului (1) sau feudalismului. 4-5 a Privitor la feudal sau la feudalism. 6 a Specific feudalismului. 7 a (├Äs) Or├ónduire ~─â Feudalism.
FEODÁL1 s. m. v. feudal1.
FEODÁL2, -Ă adj. v. feudal2.
FEUD├üL1, feudali, s. m. (├Än evul mediu) Nobil subordonat unui suzeran ╚Öi la r├«ndul s─âu mai mare peste unul sau mai mul╚Ťi vasali, proprietar al unui domeniu (primit de la suzeran sau acaparat direct de la ╚Ť─âranii liberi adu╚Öi ├«n stare de dependen╚Ť─â). ÔÇô Pronun╚Ťat: fe-u-. ÔÇô Variant─â: feod├íl s. m.
FEUD├üL2, -─é, feudali, -e, adj. De feudalitate, din epoca feudalit─â╚Ťii, prezent├«nd caracterele acestei or├«nduiri sociale. [B─âlcescu] a luptat pentru lichidarea radical─â pe cale revolu╚Ťionar─â a tuturor privilegiilor feudale. LUPTA DE CLAS─é, 1953, nr. 1-2, 110. In secolele XI, XII ╚Öi XIII se ├«nt─âre╚Öte organizarea feudal─â pe teritoriul patriei noastre. IST. R.P.R. 61. ÔŚŐ Or├«nduire feudal─â = feudalism. ÔÇô Pronun╚Ťat: fe-u-. - Variant─â: feodal, -─â (D. BOTEZ, F. S. 35, B─éLCESCU, O. I 23) adj.
FEODÁL1 s. m. v. feudal1.
FEODÁL2, -Ă, adj. v. feudal2.
FEODÁL, -Ă adj. v. feudal.
*feud├íl, -─â adj. (mlat. feudalis). Relativ la feude sa┼ş la feudalitate: castel, drept feudal. Adv. ├Än virtutea dreptulu─ş feudal: a administra feudal. ÔÇô ╚śi feodal (fr. f├ęodal).

Feodal dex online | sinonim

Feodal definitie