fentare definitie

2 intrări

8 definiții pentru fentare

fenta vt [At: DN3 / Pzi: ~tez / E: fr feindre] 1 (Spt) A deruta pe adversar prin fente1. 2 (Pex) A păcăli. 3 (Pex) A înșela. 4 A evita abil o situație neplăcută.
FENTÁ, fentez, vb. I. Tranz. (Sport) A deruta pe adversar prin fente1; p. ext. a păcăli, a minți, a înșela. – Din fr. feinter.
FENTÁ, fentez, vb. I. Tranz. (Sport) A deruta pe adversar prin fente1; p. ext. a păcăli, a minți, a înșela. – Din fr. feinter.
*fentá (a ~) vb., ind. prez. 3 fenteáză
fentá vb., ind. prez. 1 sg. fentéz, 3 sg. și pl. fenteáză
FENTÁ vb. I. tr., intr. (Sport) A face o mișcare menită să-l deruteze pe adversar; a fanda (la scrimă). [< fr. feinter].
FENTÁ vb. tr., intr. (sport) a face o mișcare menită să-l deruteze pe adversar; (p. ext.) a păcăli, a înșela. (< fr. feinter)
fenta, fentez v. t. a înșela, a păcăli

fentare dex

Intrare: fenta
fenta verb grupa I conjugarea a II-a
Intrare: fentat
fentat participiu
fentare infinitiv lung