Dic╚Ťionare ale limbii rom├óne

3 intr─âri

34 defini╚Ťii pentru fenta

fantă sf [At: MARIAN-ȚIȚEICA, F. II, 67 / V: fen~ / Pl: ~te / E: fr fente] 1-2 (Teh) Deschidere sau crăpătură îngustă. 3 (Îf fentă) Tăietură practicată perpendicular într-un obiect de îmbrăcăminte.
fenta vt [At: DN3 / Pzi: ~tez / E: fr feindre] 1 (Spt) A deruta pe adversar prin fente1. 2 (Pex) A p─âc─âli. 3 (Pex) A ├«n╚Öela. 4 A evita abil o situa╚Ťie nepl─âcut─â.
fent─â1 sf [At: DEX / Pl: ~te / E: fr feinte] (Spt) Procedeu (tehnic) ce cuprinde un complex de mi╚Öc─âri executate rapid, ├«n scopul inducerii ├«n eroare a adversarului ╚Öi al ob╚Ťinerii unui avantaj asupra acestuia.
fent─â2 sf vz fant─â
F├üNT─é, fante, s. f. 1. (Tehn.) Deschidere sau cr─âp─âtur─â ├«ngust─â (├«ntr-un perete). 2. (├Än forma fent─â) T─âietur─â f─âcut─â perpendicular ├«ntr-o ╚Ťes─âtur─â. Fent─â la o fust─â. [Var.: f├ęnt─â s. f.] ÔÇô Din fr. fente.
FENT├ü, fentez, vb. I. Tranz. (Sport) A deruta pe adversar prin fente1; p. ext. a p─âc─âli, a min╚Ťi, a ├«n╚Öela. ÔÇô Din fr. feinter.
FÉNTĂ2 s. f. v. fantă.
F├ëNT─é1, fente, s. f. (Sport) Procedeu tehnic care cuprinde un complex de mi╚Öc─âri, executat rapid, ├«n scopul inducerii ├«n eroare a adversarului ╚Öi al ob╚Ťinerii unui avantaj asupra acestuia. ÔÇô Din fr. feinte.
F├üNT─é, fante, s. f. 1. (Tehn.) Deschidere sau cr─âp─âtur─â ├«ngust─â (├«ntr-un perete). 2. (├Än forma fent─â) T─âietur─â practicat─â perpendicular ├«ntr-o ╚Ťes─âtur─â. Fent─â la o fust─â. [Var.: f├ęnt─â s. f.] ÔÇô Din fr. fente.
FENT├ü, fentez, vb. I. Tranz. (Sport) A deruta pe adversar prin fente1; p. ext. a p─âc─âli, a min╚Ťi, a ├«n╚Öela. ÔÇô Din fr. feinter.
FÉNTĂ2 s. f. v. fantă.
F├ëNT─é1, fente, s. f. (Sport) Procedeu tehnic care cuprinde un complex de mi╚Öc─âri, executat rapid, ├«n scopul inducerii ├«n eroare a adversarului ╚Öi al ob╚Ťinerii unui avantaj asupra acestuia. ÔÇô Din fr. feinte.
FÁNTĂ, fante, s. f. (Tehn.) Deschidere lungă și îngustă într-un perete; crăpătură.
f├ínt─â s.f. 1 Deschidere alungit─â ╚Öi ├«ngust─â (├«ntr-un zid) care permite comunicarea unui spa╚Ťiu ├«nchis cu exteriorul. 2 (fiz.) Deschidere dreptunghiular─â ├«ngust─â, care permite trecerea unui fascicul de radia╚Ťie; fereastr─â. 3 (anat.) Structur─â care se formeaz─â ├«n perioada de dezvoltare embrionar─â a diferitelor organe, reprezent├ónd o despic─âtur─â par╚Ťial─â sau complet─â a unui organ, care marcheaz─â, ├«n general, sediul unui nou orificiu sau fisuri. ÔŚŐ Fant─â palpebral─â = deschiderea dintre pleoape. ÔÖŽ Denumire generic─â pentru o serie de malforma╚Ťii ale fe╚Ťei. 4 Cr─âp─âtur─â liniar─â ├«n ghea╚Ť─â, de mare ad├óncime. 5 (├«n forma ÔÇ×fent─âÔÇŁ) T─âietur─â practicat─â perpendicular ├«ntr-o ╚Ťes─âtur─â. Fant─â la o fust─â. ÔÇó pl. -e. ╚Öi f├ęnt─â s.f. / <fr. fente <lat. finditus <find─Ľre ÔÇ×a despica, a cr─âpaÔÇŁ.
fántă (deschizătură) s. f., g.-d. art. fántei; pl. fánte
*fentá (a ~) vb., ind. prez. 3 fenteáză
f├ęnt─â (t─âietur─â ├«ntr-o ╚Ťes─âtur─â, ac╚Ťiune ├«n╚Öel─âtoare) s. f., g.-d. art. f├ęntei; pl. f├ęnte
fántă (tehn.) s. f., g.-d. art. fántei; pl. fánte
fent├í vb., ind. prez. 1 sg. fent├ęz, 3 sg. ╚Öi pl. fente├íz─â
f├ęnt─â (sport, croitorie) s. f., g.-d. art. f├ęntei; pl. f├ęnte
FÁNTĂ s. 1. (TEHN.) crăpătură. 2. (FIZ.) fereastră.
F├üNT─é s.f. Deschidere str├ómt─â care permite comunicarea unui spa╚Ťiu ├«nchis cu exteriorul; cr─âp─âtur─â. [< fr. fente].
FENTÁ vb. I. tr., intr. (Sport) A face o mișcare menită să-l deruteze pe adversar; a fanda (la scrimă). [< fr. feinter].
F├ëNT─é s.f. (Sport) Mi╚Öcare ├«n╚Öel─âtoare executat─â pentru derutarea adversarului. ÔÖŽ Fandare. [< fr. feinte].
F├üNT─é s. f. 1. deschidere alungit─â ╚Öi ├«ngust─â care permite comunicarea unui spa╚Ťiu ├«nchis cu exteriorul. 2. cr─âp─âtur─â liniar─â ├«n ghea╚Ť─â, de mare ad├óncime. (< fr. fente)
FENTÁ vb. tr., intr. (sport) a face o mișcare menită să-l deruteze pe adversar; (p. ext.) a păcăli, a înșela. (< fr. feinter)
F├ëNT─é s. f. (sport) complex de mi╚Öc─âri executate rapid pentru derutarea adversarului ╚Öi ob╚Ťinerea unui avantaj asupra acestuia. (< fr. feinte)
F├üNT─é ~e f. 1) Deschiz─âtur─â ├«ngust─â pentru comunicarea unui spa╚Ťiu ├«nchis cu exteriorul. 2) v. FENT─é2. [G.-D. fantei] /<fr. fente
FÉNTĂ2 ~e f. Tăietură perpendiculară la un obiect de îmbrăcăminte. ~ la o fustă. [G.-D. fentei] /<fr. fente
FÉNTĂ1 ~e f. sport Manevră de inducere în eroare a adversarului în vederea creării unui avantaj tactic. [G.-D. fentei] /<fr. feinte
FANT─é s. 1. (TEHN.) cr─âp─âtur─â. 2. (FIZ.) fereastr─â.
FANT─é deschidere sau sec╚Ťiune ├«n profilul aerodinamic cu rol de stabilizare, direc╚Ťie etc.
fenta, fentez v. t. a înșela, a păcăli
fentă, fente s. f. păcăleală, înșelăciune.

Fenta dex online | sinonim

Fenta definitie

Intrare: fant─â
fant─â substantiv feminin
fent─â substantiv feminin
Intrare: fenta
fenta verb grupa I conjugarea a II-a
Intrare: fent─â
fent─â