Dic╚Ťionare ale limbii rom├óne

16 defini╚Ťii pentru fenomen

fenomen sn [At: BV III, 6/4 / Pl: ~e / E: fr ph├ęnom├Ęne] 1 Manifestare exterioar─â a esen╚Ťei unui proces, lucru etc., care este perceptibil─â ╚Öi accesibil─â. 2 Proces, transformare etc. din natur─â ╚Öi din societate. 3 Fapt (14). 4 Aspect, ├«nt├ómplare sau fiin╚Ť─â care surprinde prin calit─â╚Ťi, prin noutate etc.
FENOM├ëN, fenomene, s. n. 1. Manifestare exterioar─â a esen╚Ťei unui lucru, unui proces etc., care este accesibil─â, perceptibil─â ├«n mod nemijlocit. 2. Proces, transformare, evolu╚Ťie, efect etc. din natur─â ╚Öi din societate. ÔÖŽ Fapt. 3. Aspect, ├«nt├ómplare, fiin╚Ť─â, obiect care surprinde (prin calit─â╚Ťi, noutate etc.). ÔÇô Din fr. ph├ęnom├Ęne.
FENOM├ëN, fenomene, s. n. 1. Manifestare exterioar─â a esen╚Ťei unui lucru, unui proces etc., care este accesibil─â, perceptibil─â ├«n mod nemijlocit. 2. Proces, transformare, evolu╚Ťie, efect etc. din natur─â ╚Öi din societate. ÔÖŽ Fapt. 3. Aspect, ├«nt├ómplare, fiin╚Ť─â, obiect care surprinde (prin calit─â╚Ťi, noutate etc.). ÔÇô Din fr. ph├ęnom├Ęne.
FENOM├ëN, fenomene, s. n. 1. Aspect al naturii ├«n mi╚Öcare; form─â exterioar─â a lucrurilor prin care se manifest─â esen╚Ťa lor ╚Öi care poate fi perceput─â direct prin organele senzoriale. Materia organic─â constituie un fenomen mult mai nou, produs al unei ├«ndelungate dezvolt─âri. LENIN, O. XIV 64. ÔŚŐ Fenomen al naturii = manifestare a unui element al naturii; p. ext. element al naturii. Ploaia este un fenomen al naturii. ÔÖŽ Fapt. R─âscoala din ╚Üara Rom├«neasc─â [1821] nu trebuie privit─â ca un fenomen izolat, ci ├«n cadrul general al fr─âm├«nt─ârilor epocii. IST. R.P.R. 292. 2. Fiin╚Ť─â, obiect, aspect, ├«nt├«mplare care surprinde (prin calit─â╚Ťi, noutate, raritate etc.). ÔÇô Accentuat ╚Öi: fen├│men.
fenom├ęn s. n., pl. fenom├ęne
fenom├ęn s. n., pl. fenom├ęne
FENOMÉN s. 1. v. proces. 2. fenomen antropic = fenomen antropogen, fenomen antropogenic; fenomen antropogen = fenomen antropic, fenomen antropogenic; fenomen antropogenic = fenomen antropic, fenomen antropogen. 3. fapt. (~ de limbă.)
FENOM├ëN s.n. 1. Categorie a dialecticii materialiste, corelativ─â cu esen╚Ťa, desemn├ónd aspectul exterior ├«n care se manifest─â esen╚Ťa lucrurilor ╚Öi a proceselor, care este perceput ├«n mod direct prin organele senzoriale; ansamblul ├«nsu╚Öirilor unui lucru care pot s─â se schimbe ├«ntre anumite limite specifice f─âr─â ca lucrul s─â ├«nceteze de a mai fi el ├«nsu╚Öi; orice aspect al naturii ├«n mi╚Öcare perceptibil prin sim╚Ťuri. 2. Ceea ce surprinde prin noutatea sau raritatea sa; lucru, ├«nt├ómplare, fiin╚Ť─â extraordinar─â. [Pl. -ne, -nuri. / < fr. ph├ęnom├Ęne, it. fenomeno, cf. gr. phainomenon ÔÇô ceea ce apare].
FENOM├ëN1 s. n. 1. manifestarea exterioar─â a esen╚Ťei lucrurilor ╚Öi proceselor. 2. proces, transformare, evolu╚Ťie din natur─â ╚Öi din societate. 3. ceea ce surprinde prin noutatea sau raritatea sa; lucru, ├«nt├ómplare, fiin╚Ť─â extraordinar─â. (< fr. ph├ęnom├Ęne, gr. phainomenon)
FENOMEN2(O)- elem. ÔÇ×fenomenÔÇŁ. (< fr. ph├ęnom├ęn/o/-, cf. gr. phainomenon)
FENOM├ëN ~e n. 1) Manifestare extern─â a unei realit─â╚Ťi. 2) Proces din natur─â sau din societate. ~ social. ~ natural. 3) Eveniment real; fapt din realitate. 4) Fiin╚Ť─â sau obiect cu calit─â╚Ťi rare, suprinz─âtoare. 5) Persoan─â bizar─â. /<fr. ph├ęnom├ęne
fenomen n. 1. ceeace apare în aer: fenomene electrice; 2. fig. lucru ce surprinde prin noutatea sau raritatea sa.
*fen├│men n., pl. e (vgr. phain├│menon, ce─şa ce apare, d. pha├şno, apar; lat. phaen├│mena pl. V. fanar). Apari╚Ťiune extraordinar─â pe cer, ├«n aer, ca o comet─â, o auror─â boreal─â. Fig. ├Änt├«mplare rar─â: e un fenomen c─â te v─âd. Persoan─â care te surprinde pin talente, pin ac╚Ťiun─ş: acest copil e un fenomen. ÔÇô Fals fenom├ęn (fr. ph├ęnom├Ęne).
FENOMEN s. 1. proces. (~ fizic, chimic, biologic.) 2. fenomen antropic = fenomen antropogen; fenomen antropogen = fenomen antropic. 3. fapt. (~ de limb─â.)
FENOMENE ATMOSFERICE. Subst. Fenomen atmosferic, fenomen al naturii, fenomen meteorologic. Precipita╚Ťii. Ploaie, ploicic─â (dim.), ploi╚Ť─â, ploi╚Öoar─â (rar); avers─â, ploaie toren╚Ťial─â, rupere de nori, potop. Bur─â, burni╚Ť─â, burni╚Ťeal─â, buroaic─â (rar). Z─âpad─â, nea (├«nv., reg. ╚Öi poetic), om─ât (pop.), ometi╚Ť─â (reg.), ninsoare, ning─âu (pop.), fulguial─â, fulguire, fulguit; viscol, viscoleal─â, viscolire, viforire (pop.), vifor (pop.), viforeal─â (pop.), viforni╚Ť─â (pop.). Lapovi╚Ť─â, zloat─â. Brum─â; chiciur─â, promoroac─â. Polei. Grindin─â, piatr─â (pop.), m─âz─âriche. Cea╚Ť─â, negur─â, negureal─â (pop.), ├«nnegurare, burhai (rar), bur─â (pop.), p├«cl─â. Rou─â, rou╚Öoar─â (dim.), rou╚Ť─â (rar), rourare. Nor, nori╚Öor (dim.), noru╚Ť, noura╚Ö,nourel (pop.), norule╚Ť. Desc─ârc─âri electrice; fulger, fulgerare, fulgera╚Ťie, fulger─âtur─â (rar), fulgura╚Ťie; tr─âsnet, tr─âsnitur─â, tunet. V├«nt, v├«ntule╚Ť (dim.), v├«nti╚Öor, curent de aer, suflare, boare, briz─â; furtun─â, vijelie, v├«ntoas─â, v├«ntoaie (pop.); uragan, ciclon, taifun, tornad─â; V├«rtej, tromb─â. Curcubeu. Auror─â boreal─â (polar─â, austral─â). Buletin meteorologic, starea vremii. Meteorologie. Sta╚Ťie meteorologic─â. Meteorolog. Adj. Atmosferic. Ploios, pluvios (livr.), pluvial; burni╚Ťos. De z─âpad─â. Brumat, promorocit. Ce╚Ťos, ├«nce╚Ťo╚Öat; neguros, ├«nnegurat, neguriu (rar), p├«clos, ├«mp├«clit. Rourat, rouros (rar), ├«nrourat. Noros, ├«nnorat, ├«nnourat. Tr─âsnitor (rar); fulgerat. V├«ntos, viforos (pop.), viforatic (pop.), furtunos, vijelios. Meteorologic. Vb. A c─âdea precipita╚Ťii; a ploua, a c─âdea ploaie, a ploua cu g─âleata; a picura, a cerne, a bura, a burni╚Ťa. A ninge, a c─âdea z─âpad─â; a fulgui. A c─âdea brum─â, a bruma (rar); a c─âdea polei (reg.). A bate grindina (piatra), a grindina (rar). A se ├«nce╚Ťo╚Öa, a se l─âsa cea╚Ťa, a se ├«nnegura, a se ├«mp├«cli. A (se) roura, a (se) ├«nroura, a c─âdea rou─â. A (se) ├«nnora, a se aduna norii. A fulgera, a tr─âsni, a c─âdea tr─âsnete. A sufla (a bate) v├«ntul, a v├«ntura (rar), a v├«rteji, a v├«rtejui (rar), a se ├«nv├«rteji. V. cea╚Ť─â, ploaie, v├«nt, z─âpad─â.
FENOMEN DE OGLINDĂ miraj caracteristic zborului pe mare, fiind pozitiv (când razele soarelui vin dinspre apus, apa este percepută mai aproape decât în realitate) și negativ (când razele soarelui vin dinspre răsărit, apa este percepută mai departe decât în realitate).

Fenomen dex online | sinonim

Fenomen definitie

Intrare: fenomen (pl. fenomene)
fenomen pl. fenomene substantiv neutru
Intrare: fenomen (pl. fenomenuri)
fenomen pl. fenomenuri