fenol definitie

14 definiții pentru fenol

fenol sm [At: MACAROVICI, CH. 499 / Pl: ~i / E: fr phénol] (Chm) 1 Compus organic derivat din benzen prin înlocuirea unui atom de hidrogen cu un hidroxil, folosit în farmacie și în industrie Si: acid fenic. 2 Nume generic dat compușilor organici derivați din hidrocarburile aromatice prin înlocuirea unuia sau a mai multor atomi de hidrogen cu hidroxili.
FENÓL, (2) fenoli, s. m. (Chim.) 1. Compus organic derivat din benzen prin înlocuirea unui atom de hidrogen cu un hidroxil, folosit în farmacie și în industrie; acid fenic. 2. Nume generic dat derivaților obținuți din hidrocarburile aromatice prin înlocuirea unuia sau a mai multor atomi de hidrogen din nucleu prin grupa hidroxil. – Din fr. phénol.
FENÓL, (2) fenoli, s. m. (Chim.) 1. Compus organic derivat din benzen prin înlocuirea unui atom de hidrogen cu un hidroxil, folosit în farmacie și în industrie; acid fenic. 2. Nume generic dat compușilor organici derivați din hidrocarburile aromatice prin înlocuirea unuia sau a mai multor atomi de hidrogen cu hidroxili corespunzători. – Din fr. phénol.
FENÓL, (2) fenoli, s. m. 1. Substanță în formă de ace incolore, mirositoare și solubile în apă, alcool, eter etc., obținută prin prelucrarea gudroanelor de cărbuni sau pe cale sintetică și folosită în farmacie și industrie; acid fenic, acid carbonic. 2. Nume generic dat compușilor organici derivați de la hidrocarburile aromatice prin înlocuirea unuia sau a mai multor atomi de hidrogen cu oxidrili.
fenól s. m., pl. fenóli
fenól s. m., pl. fenóli
FENÓL s. (CHIM., FARM.) acid carbolic, acid fenic, (înv.) carbol.
FENÓL s.m. Compus organic derivat din hidrocarburile aromatice; acid fenic. [< fr. phénol, cf. gr. phainein – a străluci].
FENÓL s. m. compus organic oxigenat al benzenului, folosit în industria coloranților, a medicamentelor, rășinilor sintetice etc.; acid fenic. (< fr. phénol)
FENÓL ~i m. Compus organic sub formă de substanță cristalizată, incoloră, toxică, cu miros specific, întrebuințat la fabricarea maselor plastice, a coloranților și în medicină; acid fenic; acid carbolic. /<fr. phénol
fenol n. alt nume dat acidului fenic.
*fenól m., pl. lĭ, în teoria chimică, și în colo n., pl. urĭ, ca gol, golurĭ (d. vgr. phaíno, apar, răsar, luminez). Chim. O substanță scoasă din uleĭurile formate de cărbuniĭ de pămînt și de catranurĭ și numită și acid fenic saŭ carbolic. Fenolu e derivat din benzen și e un dezinfectant de primu ordin; servește și la prepararea unor colorante și medicamente. – Fenolĭ m. pl. Numele generic al unor corpurĭ compuse analoage fenoluluĭ și rezultate din substituirea unuĭa saŭ maĭ multor oxidrilĭ în locu idrogenuluĭ dintr’o idrocarbură cu catena închisă. Decĭ, îs idrațĭ aĭ idrocarburilor ciclice.
FENOL s. (CHIM., FARM.) acid carbolic, acid fenic, (înv.) carbol.
FENÓLI (< fr. {i}; gr. phaino „a străluci”) s. m. pl. Derivați ai hidrocarburilor aromatice obținuți prin înlocuirea unuia sau a mai multor atomi de hidrogen din nucleul aromatic, prin grupa hidroxil. După numărul grupelor hidroxil, pot fi monohidroxilici (ex. fenolul, crezolii etc.) și polihidroxilici (ex. pirocatechina, rezorcina etc.).

fenol dex

Intrare: fenol
fenol substantiv masculin