Dic╚Ťionare ale limbii rom├óne

10 defini╚Ťii pentru fenil

fenil sm [At: MACAROVICI, CH. 500 / Pl: ~i / E: fr ph├ęnyle] (Chm) Radical organic monovalent, rezultat din benzen prin ├«nl─âturarea unui atom de hidrogen.
FEN├ŹL, fenili, s. m. (Chim.) Radical organic monovalent, rezultat din benzen prin ├«nl─âturarea unui atom de hidrogen. ÔÇô Din fr. ph├ęnyle.
FEN├ŹL, fenili, s. m. (Chim.) Radical organic monovalent, rezultat din benzen prin ├«nl─âturarea unui atom de hidrogen. ÔÇô Din fr. ph├ęnyle.
FEN├ŹL s. n. (Chim.) Radical organic rezultat din benzen, prin ├«ndep─ârtarea unui atom de hidrogen.
fen├şl s. m., pl. fen├şli
fen├şl s. m., pl. fen├şli
FENIL MERCAPTÁN s. v. tiofenol.
FEN├ŹL s.m. Radical organic monovalent, provenit din benzen prin eliminarea unui atom de hidrogen. [< fr. ph├ęnyle].
FEN├ŹL s. m. radical organic monovalent, derivat din benzen, prin ├«ndep─ârtarea unui atom de hidrogen. (< fr. ph├ęnyle)
FEN├ŹL n. Radical organic monovalent ob╚Ťinut prin ├«ndep─ârtarea din benzen a unui atom de hidrogen. /<fr. ph├ęnyle

Fenil dex online | sinonim

Fenil definitie

Intrare: fenil
fenil substantiv masculin