fenicul definitie

2 intrări

21 definiții pentru fenicul

fenic3 sm vz finic2
fenic1 am [At: DA / Pl: ~ici / E: fr phénique] (Chm; îs) Acid ~ Fenol (1).
fenic2 sm vz finic1
fenicul sm [At: DEX / Pl: ~i / E: lat Foeniculum (vulgare)] Plantă erbacee înaltă, cu frunze penate, cu flori mici, galbene, ale cărei semințe conțin un ulei eteric folosit în alimentație și în farmacie Si: (pop) molură, (reg) fenicel, fenhiel (Foeniculum vulgare).
FÉNIC adj. (În sintagma) Acid fenic = fenol (1). – Din fr. phénique.
FENÍCUL, feniculi, s. m. Plantă erbacee înaltă, cu frunze penate, cu flori mici, galbene, ale cărei semințe conțin un ulei eteric folosit în alimentație și farmacie (Foeniculum vulgare). – Din lat. Foeniculum [vulgare], denumirea științifică a plantei.
FÉNIC adj. m. (În sintagma) Acid fenic = fenol (1). – Din fr. phénique.
FENÍCUL, feniculi, s. m. Plantă erbacee înaltă, cu frunze penate, cu flori mici, galbene, ale cărei semințe conțin un ulei eteric folosit în alimentație și farmacie (Foeniculum vulgare). – Din lat. Foeniculum [vulgare], numele științific al plantei.
FÉNIC adj. m. (Chim.; învechit, numai în expr.) Acid fenic = fenol (1).
fénic adj. m.
fenícul s. m., pl. fenículi
fénic adj. m.
fenícul s. m., pl. fenículi
FÉNIC adj.m. Acid fenic = fenol. [< fr. phénique].
FÉNIC adj. acid ~ = fenol; acid carbolic. (< fr. phénique)
FENÍCUL s. m. plantă erbacee înaltă, cu flori mici, galbene, din ale cărei semințe se extrage un ulei eteric. (< lat. foeniculum)
FÉNIC adj.: Acid ~ acid carbolic; fenol. /<fr. phénique
fenic a. se zice de un acid obținut prin distilarea gudronului de huilă și întrebuințat, în disoluțiune, ca dezinfectant.
*fénic, -ă adj. (d. fenol). Chim. Acid fenic, sin. cu fenol.
FENICÚL ({s} lat. foeniculum) s. m. Plantă erbacee din familia umbeliferelor, înaltă până la 2 m, având frunze penate cu segmente înguste și flori mici galbene (Foeniculum vulgare). Se cultivă pentru semințele sale, care conțin 3-7% ulei eteric, folosit în medicină și în industria alimentară. ◊ F. de Florența = varietate de f. (de la care se consumă pețiolii frunzelor), cultivată ca legumă în S Europei.
FOENICULUM Mill., MOLURĂ, FENICUL, fam. Umbelliferae. Gen originar din regiunile mediteraneene, cca 4 specii, erbacee, bienale sau perene, glaucescente, aromatice, foarte înalte, cilindrice, cu tulpini noduroase în dreptul inserțiunii pețiolurilor. Frunze, în general alterne, cu vagine dezvoltate, amplexicaule, palmat-penat-sectate. Flori galbene (5 sepale cu dinți slab conturați, 5 petale rotunjite și rulate, 5 Stamine, lipsite de involucru și involucel) dispuse în umbele. Fructe aproape cilindrice.

fenicul dex

Intrare: fenic
fenic adjectiv
Intrare: fenicul
fenicul substantiv masculin