fenice definitie

2 intrări

17 definiții pentru fenice

fenice sm vz fenix
fenix sm [At: CANTEMIR 1.1. II, 138 / V: (înv) fenice, finic, finix / S și: phoenix / Pl: ~icși / E: fr phénix, lat phoenix] (Mit; îs) Pasărea ~ Pasăre fabuloasă, simbol al reînnoirii veșnice despre care se credea că, atunci când i se apropie sfârșitul (la 500 de ani), se aruncă în foc și renaște din propria cenușă.
FENÍCE s. m. v. Phoenix.
FÉNIX s. m. v. Phoenix.
FENÍCE s. m. v. fenix.
FÉNIX s. m. (Mitol.; în sintagma) Pasărea fenix = pasăre fabuloasă despre care cei vechi credeau că este unică pe lume și care, când își simțea sfârșitul aproape (o dată la 500 de ani), se arunca în foc și renăștea din propria ei cenușă, ca simbol al reînnoirii veșnice. [Scris și: phoenix. – Var.: (înv.) feníce s. m.] – Din fr. phénix, lat. phoenix.
FENÍCE s. m. v. fenix.
FÉNIX, fenicși, s. m. (Mitol.; adesea în expr. pasărea fenix) Pasăre fabuloasă despre care cei vechi credeau că este unică pe lume și că renaște din propria ei Cenușă; simbol al reînnoirii veșnice. Fenicșii aveau vieți de sute de ani. MACEDONSKI, O. III 54. (Scris phoenix) Pe-al meu propriu rug, mă topesc în flăcări... Pot să mai renviu luminos din el ca Pasărea phoenix? EMINESCU, O. I 199. – Scris și: phoenix. – Variantă: (învechit) feníce (ODOBESCU, S. II 502) s. m.
fénix (palmier) s. m., pl. fénicși
fénix s. m., pl. fénicși[1]
FÉNIX s.m. 1. Pasăre legendară, imaginată ca un vultur cu penele de aur și de purpură, despre care se credea că renaște din propria ei cenușă, fiind socotită drept simbol al primenirii, al reînnoirii veșnice. ♦ (Fig.) Om superior, unic în genul său, de mare valoare. 2. Palmier, plantă de apartament. [< fr. phénix, cf. lat. phoenix, gr. phoinix].[1]
FÉNIX s. m. 1. pasăre legendară ca un vultur cu penele de aur și de purpură, despre care se credea că renaște din propria ei cenușă, simbol al reînnoirii veșnice. 2. (fig.) om superior, unic în genul său, de mare valoare. 3. palmier cultivat în țările temperate ca plantă de apartament. (< fr. phénix, lat. phoenix)
FÉNIX m. mit. 1): Pasărea ~ pasăre fabuloasă, imaginată ca un vultur, care, conform legendei, spre sfârșitul vieții se arunca în foc și renăștea din propria cenușă. 2) Persoană superioară, unică în felul său. 3) Simbol al reînnoirii eterne. /<fr. phénix, lat. phoenix[1]
fenix m. 1. pasăre fabuloasă despre care se credea că renaște din cenușa ei; 2. simbol al nemuririi; 3. fig. ființă superioară, unică în felul ei.
*feníce m. (lat. phóenix, phoenícis, d. vgr. phoînix; it. fenice). O pasăre fabuloasă care, după credința celor vechĭ, era unică în specia ei, locuĭa în Egipt și Arabia, trăĭa peste 500 de anĭ, și cînd îmbătrînea, îșĭ aprindea cuibu și ardea și ĭa, și pe urmă răsărea în loc alt fenice tînăr care-l înmormînta pe cel-lalt. Un fel de bîtlan din Egipt renumit pin vĭață lungă (árdea garzetta). Fig. Ființă superioară unică în genu eĭ. Curmal, finic. – Ceĭ maĭ mulțĭ zic fénix. Dar e maĭ bine fenice, ca ferice, d. félix; șoárice, d. sórex; toráce, d. thórax.
*fénix, V. fenice.
Fenix = Phoenix.

fenice dex

Intrare: fenix
fenice
fenix substantiv masculin
Intrare: fenice
fenice