feminin definitie

16 definiții pentru feminin

feminin, ~ă [At: MACEDONSKI, O.I, 107 / V: ~men~ / Pl: ~i, ~e / E: fr féminin, lat femininus] 1 a Care aparține femeilor (7) Si: femeiesc (1), (pop) muieresc. 2 a Referitor la femei (7) Si: femeiesc (2), (pop) muieresc. 3 a Specific femeilor (7) Si: femeiesc (3), (pop) muieresc. 4 sn, a (Gen gramatical) care cuprinde numele cu forma atribuită numelor de ființe de sex femeiesc. 5 a (D. părți de vorbire) Cu formă specifică numelor ce denumesc ființe de sex femeiesc. 6 a (D. rime) Care rimează pe penultima silabă neaccentuată.
FEMINÍN, – Ă, feminini, -e, adj. De femeie (1), care aparține sau este specific femeilor, privitor la femei; femeiesc, muieresc. ◊ Gen feminin (și substantivat, n.) = gen gramatical care cuprinde numele cu forma atribuită numelor de ființe de sex femeiesc. – Din fr. féminin, lat. femininus.
FEMINÍN, -Ă, feminini, -e, adj. De femeie (1), care aparține sau este specific femeilor, privitor la femei; femeiesc, muieresc. ♦ (Despre genul unor părți de vorbire) Care are forma atribuită în gramatică numelor care denumesc ființe de sex femeiesc. – Din fr. féminin, lat. femininus.
FEMINÍN, -Ă, feminini, -e, adj. De femeie, care aparține unei femei sau specific ei, privitor la o femeie, ca de femeie; femeiesc. Veșmînt feminin. Zîmbet feminin. ◊ (Adverbial, rar) Apleacă feminin Grumazul său de fildeș pe toga sa de in. MACEDONSKI, O. I 107. ♦ (Despre genul unor părți de vorbire) Care are forma atribuită în gramatică numelor care denumesc ființe de sex femeiesc. Sînt de genul feminin numele ființelor de sex femeiesc și numele lucrurilor care, prin tradiție și prin analogie cu acestea, sînt considerate tot ca feminine. L. ROM. 1953, nr. 2, 28.
feminín adj. m., pl. feminíni; f. feminínă, pl. feminíne
feminín adj. m., pl. feminíni; f. sg. feminínă, pl. feminíne
FEMINÍN adj. femeiesc, (înv. și pop.) muieresc, (înv. și reg.) muieros, (reg.) muieratic. (Un veșmânt ~.)
Feminin ≠ masculin
FEMINÍN, -Ă adj. De femeie, propriu femeii, femeiesc. ♦ (Despre părți de vorbire) Cu formă specifică numelor care denumesc ființe de sex femeiesc. ♦ (Despre rime) Care rimează pe penultima silabă neaccentuată. [< lat. femininus, cf. fr. féminin].
FEMINÍN, -Ă adj. 1. propriu femeii, femeiesc. ♦ gen ~ (și s. n.) = gen gramatical care cuprinde ființe sau lucruri de sex femeiesc. 2. (despre rime) care rimează pe penultima silabă accentuată. (< fr. féminin, lat. femininus)
FEMINÍN ~ă ( ~i, ~e) 1) Care aparține femeilor; propriu femeilor; femeiesc. 2) gram. Care are formă de gen specifică pentru numele ființelor de sex femeiesc. /<fr. féminin, lat. femininus
feminin a. 1. femeiesc; 2. Gram. de genul feminin.
feminín, -ă adj. (lat. femininus, d. fémina, femeĭe). De femeĭe, femeĭesc. Gram. De genu femeĭesc: cuvînt feminin. S. n., pl. e. Genu feminin. – Și femenin (ca sp. femenino). V. masculin.
FEMININ adj. femeiesc, (înv. și pop.) muieresc, (înv. și reg.) muieros, (reg.) muieratic. (Un veșmînt ~.)
DAS EWIG-WEIBLICHE (germ.) eternul feminin – Goethe, „Faust”, II, act. 5: „Das Ewig-Weibliche zicht uns hinan” („Etern-feminin ne-nalță-n tării”). Feminitatea văzută în esența ei tulburătoare și în veșnicia ei.
FEMINÍN, -Ă adj. (< fr. femininus, cf. fr. féminin): în sintagma gen feminin (v.).

feminin dex

Intrare: feminin
feminin adjectiv