felurit definitie

2 intrări

23 definiții pentru felurit

feliurit, ~ă a vz felurit
feluri [At: MARCOVICI, D. 371/14 / V: (Mol) ~liu~ / Pzi: ~resc / E: fel] (Înv) 1 vt A aduce transformări. 2 vr A deveni tot mai variat.
felurit, ~ă [At: I. IONESCU, C. 100/4 / V: (Mol) ~liu~ / E: feluri] 1 a Variat. 2-3 a, av Diferit.
FELIURÍT, -Ă adj. v. felurit.
FELURÍ, feluresc, vb. IV. Refl. (Înv.) A se diferenția, a varia. – Din fel.
FELURÍT, -Ă, feluriți, -te, adj. Variat, divers; diferit, deosebit (de altceva). [Var.: (reg.) feliurít, -ă adj.] – V. feluri.
FELIURÍT, -Ă adj. v. felurit.
FELURÍ, feluresc, vb. IV. Refl. (Înv.) A se diferenția, a varia. – Din fel.
FELURÍT, -Ă, feluriți, -te, adj. Variat, divers; diferit, deosebit (de altceva). [Var.: (reg.) feliurít, -ă adj.] – V. feluri.
FELIURÍT, -Ă adj. v. felurit.
FELURÍ, feluresc, vb. IV. Refl. (Învechit, rar) A se diferenția, a varia. Naravurile-n lume prea mult s-au felurit. NEGRUZZI, S. II 222.
FELURÍT, -Ă, feluriți, -te, adj. Variat, divers; diferit, deosebit (de altceva). Îl întrebam cu cea mai mare curiozitate o grămadă de lucruri felurite. SADOVEANU, O. VII 230. La Iași, băiete, se vorbește despre tine Felurite verzi ș-uscate, cîte nici în cap nu-ți vine! HASDEU, R. V. 59. Fumul întuneca odaia și vorba felurită se curmezeșea (= se întretăia). RUSSO, O. 47. ◊ (Adverbial) [Biserica Curții de Argeș] se străvedea ca într-o colivie, printre ale cării grosolane zăbrele se zăreau, chiar de acum strălucitoare, tuleiele-i de marmoră, unele felurit împletite, altele viu colorate. ODOBESCU, S. II 503. – Variantă: (regional) feliurít,-ă (CREANGĂ, P. 106) adj.
felurí (a ~) (înv.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. felurésc, imperf. 3 sg. felureá; conj. prez. 3 să felureáscă
felurít adj. m., pl. feluríți; f. felurítă, pl. feluríte; g.-d. pl. (antepus, neprecedat de alt determinant cu formă cauzală marcată) felurítor / ac. m. a, la feluríți, f. a, la feluríte (opiniile feluritor oameni / acestor feluriți oameni, a feluriți oameni)
felurí vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. felurésc, imperf. 3 sg. felureá; conj. prez. 3 sg. și pl. felureáscă
FELURÍ vb. v. deosebi, diferenția, diferi, varia.
FELURÍT adj. 1. v. variat. 2. v. amestecat. 3. v. divers.
Felurit ≠ identic, omogen
FELURÍT ~tă (~ți, ~te) 1) (despre un întreg) Care constă din elemente de origine diferită; divers; eterogen. 2) la pl. (despre elemente) Care sunt de natură eterogenă. /feluri + suf. ~it
felurit a. de tot felul.
felurít, -ă adj. Divers, de tot felu: felurițĭ oamenĭ. Adv. În mod felurit.
feluri vb. v. DEOSEBI. DIFERENȚIA. DIFERI. VARIA.
FELURIT adj. 1. deosebit, diferit, divers, variat, (înv. și pop.) osebit, (înv.) despărțit, variu. (Un sortiment ~ de mărfuri.) 2. amestecat, diferit, eterogen, împestrițat, pestriț, variat, (reg.) mistreț. (Elemente ~.) 3. diferit, divers, pestriț, variat. (Un public ~.)

felurit dex

Intrare: feluri
feluri verb grupa a IV-a conjugarea a VI-a
Intrare: felurit
feliurit
felurit adjectiv