Dic╚Ťionare ale limbii rom├óne

2 intr─âri

29 defini╚Ťii pentru feluri

deáltfel av [At: DLR ms / P: de-alt~ / E: de4 + alt + fel] 1 În altă ordine de idei. 2. În plus. 3 În afară de...
fel sn [At: PALIA, ap. IORGA, L. R. 98 / V: (Mol) feliu / S ╚Öi: (├«nv) feali(u) / E: mg f├ęle] 1 Fire (8). 2 Particularitate. 3 Specie. 4 (├Äe) De ~ul meu (al t─âu, al s─âu etc.) Ca temperament. 5 (├Äae) Din punctul de vedere al originii. 6 (├Äae) De profesie. 7 (├Ävp; ├«lav) de ~ul ~ului Deloc. 8 (├Äla) ~ de ~ sau de tot ~ul Variat. 9 (Grm; ├«nv) Gen. 10 Neam. 11 (Trs; ├«nv) Datin─â. 12 Sortiment de m├óncare sau b─âutur─â. 13 (├Änv; dup─â pronume demonstrativ) Lucru. 14 (Mol; ├«e) A-╚Öi face ~ul A-╚Öi face cheful. 15 (├Äe) A face ~ul (cuiva) A omor├« (pe cineva). 16 (├Äae) A face un r─âu (cuiva). 17 (Pfm; ├«ae) A dezvirgina. 18 (Rar; d. un obiect; ├«ae) A distruge (complet). 19 Mod de a ac╚Ťiona. 20 (├Älav) Nici un ~ de... (sau, ├«nv, nici ├«ntr-un ~) Deloc. 21 (├Älav) La ~ ├Äntocmai. 22 (Pop; ├«e) (├Än) ce ~? Cum s─â procedez? 23 (├Äe) ├Än -ul cuiva ├Äntr-un mod propriu cuiva. 24 (Pop; ├«lav) ├Än ~ul (├«n ~ de...) Ca1 (1). 25 (├Älav) ├Än ~ ╚Öi chip(uri) sau (├«nv) ├Än ~uri de chipuri ├Än toate modurile posibile. 26 (├Änv; ├«e) A se alege (sau a se vedea) la un ori ├«ntr-un ~ (sau altul) A se clarifica.
feluri [At: MARCOVICI, D. 371/14 / V: (Mol) ~liu~ / Pzi: ~resc / E: fel] (Înv) 1 vt A aduce transformări. 2 vr A deveni tot mai variat.
FEL, feluri, s. n. 1. Posibilitate de a fi, de a ac╚Ťiona etc. 2. Soi, varietate, gen, mod, sort (dintr-un produs). ÔŚŐ Loc. adj. Fel de fel sau de tot felul = diferit, variat, felurit. ÔŚŐ Loc. adv. Nici un fel de... = deloc. La fel = deopotriv─â, asemenea, egal, ├«ntocmai, aidoma. ÔŚŐ Expr. De felul meu (sau t─âu, s─âu etc.) = a) din fire, ca temperament; b) din punctul de vedere al originii, al provenien╚Ťei; c) de profesiune, de meserie. De fel din... = de neam, de origine, de loc, originar din... ├Än felul cuiva = ├«ntr-un mod propriu cuiva. Un fel de... = un lucru asem─ân─âtor cu..., ceva care vrea s─â fie sau s─â par─â... A face felul (cuiva) = a) a omor├«, a distruge (pe cineva); b) a cauza (cuiva) un r─âu; c) (pop. ╚Öi fam.) a dezvirgina. ÔÖŽ (Reg.) Chef, poft─â. 3. Obicei, datin─â, tradi╚Ťie. 4. Sortiment de m├óncare sau de b─âutur─â. ÔÇô Din magh. f├ęle.
FELUR├Ź, feluresc, vb. IV. Refl. (├Änv.) A se diferen╚Ťia, a varia. ÔÇô Din fel.
FEL, feluri, s. n. 1. Posibilitate de a fi, de a ac╚Ťiona etc. 2. Soi, varietate, gen, mod, sort (dintr-un produs). ÔŚŐ Loc. adj. Fel de fel sau de tot felul = diferit, variat, felurit. ÔŚŐ Loc. adv. Nici un fel de... = deloc. La fel = deopotriv─â, asemenea, egal, ├«ntocmai, aidoma. ÔŚŐ Expr. De felul meu (sau t─âu, s─âu etc.) = a) din fire, ca temperament; b) din punctul de vedere al originii, al provenien╚Ťei; c) de profesiune, de meserie. De fel din... = de neam, de origine, de loc, originar din... ├Än felul cuiva = ├«ntr-un mod propriu cuiva. Un fel de... = un lucru asem─ân─âtor cu..., ceva care vrea s─â fie sau s─â par─â... A face felul (cuiva) = a) a omor├«, a distruge (pe cineva); b) a cauza (cuiva) un r─âu; c) (pop. ╚Öi fam.) a dezvirgina. ÔÖŽ (Reg.) Chef, poft─â. 3. Obicei, datin─â, tradi╚Ťie. 4. Sortiment de m├óncare sau de b─âutur─â. ÔÇô Din magh. f├ęle.
FELUR├Ź, feluresc, vb. IV. Refl. (├Änv.) A se diferen╚Ťia, a varia. ÔÇô Din fel.
FEL, (1, 2) feluri, s. n. 1. (Adesea urmat de determin─âri introduse prin prep. ┬źde┬╗) Mod de a fi (sau de a ac╚Ťiona); varietate, soi, gen, chip, sort. Dup─â cum este felul de via╚Ť─â al oamenilor, tot astfel este ╚Öi felul lor de a g├«ndi. SC├ÄNTEIA, 1953, nr. 2766. Mai face el, ╚Ť─âranul, ╚Öi alte feluri de m├«nc─âri gustoase. CREANG─é, A. 103. ÔŚŐ (├Änso╚Ťit de adverbe de cantitate sau de numerale) De multe feluri. Flori de un singur fel. Ôľş C├«te feluri de chinuri asupr─â-i se adun─â! ALEXANDRESCU, P. 42. ÔŚŐ (Intr─â ├«n compunerea pronumelui interogativ ce fel (de), cer├«nd ├«n r─âspuns indicarea calit─â╚Ťii obiectului despre care se ├«ntreab─â) Spune-mi cu cine te aduni, s─â-╚Ťi spun ce fel de om e╚Öti. NEGRUZZI, S. I 248. ÔŚŐ Loc. adj. Fel de fel sau de tot felul = diferit, variat, felurit. Miile de paseri c├«ntau fel de fel de c├«ntece. ISPIRESCU, L. 17. Pe ziduri stau r├«nduite... arme de tot felul. ODOBESCU, S. A. 85. (Eliptic) [P─âs─ârile] prim─âverii se cheam─â, se-ntreab─â ╚Öi-╚Öi r─âspund, se-ng├«n─â ╚Öi se-ntrec ├«n fel de glasuri, ├«ntorc├«ndu-se fiecare pe la cuibul s─âu. CARAGIALE, P. 50. Nici un fel de... = de loc. N-am nevast─â... nici copii, Nici un fel de c─âp─ât├«i. TEODORESCU, P. P. 277. ÔŚŐ Loc. adv. La fel = deopotriv─â, asemenea, egal, ├«ntocmai, aidoma. De fel = de loc. Altele s├«nt mai frumoase, mult mai m├«ndre, mai bogate, Dar ca marmura cea rece nu au inim─â de fel. EMINESCU, O. I 464. ÔŚŐ Expr. De felul meu (sau t─âu, s─âu, lui, lor etc.) = din fire, de meserie, de profesie etc. De felul lui era om vioi ╚Öi bun de petrecere. CARAGIALE, P. 123. De fel din... = de neam, de origine, de loc, originar etc. P─ârintele lui, de fel din Boto╚Öani, l-a reg─âsit pe excentricul fugar ╚Öi... l-a luat acas─â. CARAGIALE, N. S. 11. ├Än felul lui = ├«ntr-un mod original, propriu lui. Nu sem─ânau am├«ndou─â surorile. Fiecare era frumoas─â ├«n felul ei. VLAHU╚Ü─é, O. A. 111. Un fel de... = un lucru asem─ân─âtor cu..., ceva care vrea s─â fie... Ionu╚Ť umbl─â plecat pe l├«ng─â gard, leg─ân├«nd ├«n m├«n─â un fel de tinichea goal─â. DAVIDOGLU, M. 59. Tr─âie╚Öte la marginea satului, spre balt─â, ├«ntr-un fel de co╚Öar pentru vite. STANCU, D. 314. ╚śi-a f─âcut un fel de cas─â, gr─âm─âdind bu╚Öteni unul peste altul ╚Öi ├«mpletindu-i cu nuiele. ISPIRESCU, L. 58. Fel ╚Öi chip v. chip. A-╚Öi face felul = a-╚Öi face cheful, pofta, mendrele. (Cu pronun╚Ťare regional─â) Nu-i vorb─â, c─â noi tot ne f─âceam feliul a╚Öa c├«teodat─â... ├«n lipsa p─ârintelui ╚Öi a dasc─âlului. CREANG─é, A. 4. A face felul (cuiva) = a da gata, a nimici, a lichida, a distruge, a omor├« (pe cineva); a face r─âu (cuiva). Lui Znagoveanu i-a f─âcut felul judele de la Gherghi╚Ťa, Vlad, care ├«i purta s├«mbetele. L-a b─âgat la gros pe vreo cinci ani. PAS, L. I 293. (Cu pronun╚Ťare regional─â) Nu te-am ╚Ötiut eu c─â-mi e╚Öti de ace╚Ötia, c─â de mult ├«╚Ťi f─âceam feliul! CREANG─é, P. 236. 2. R├«nd de bucate. Gustau numai din felurile r├«nduite festinurilor rege╚Öti. C. PETRESCU, R. DR. 16. Cel mai mare osp─â╚Ť se cuprindea ├«n c├«teva feluri de bucate. NEGRUZZI, S. I 151. 3. Obicei, datin─â. [Mugur-├Ämp─ârat] precum e felul din b─âtr├«ni La orice chef ├«ntre rom├«ni, El a-nchinat. CO╚śBUC, P. I 59.
FELUR├Ź, feluresc, vb. IV. Refl. (├Änvechit, rar) A se diferen╚Ťia, a varia. Naravurile-n lume prea mult s-au felurit. NEGRUZZI, S. II 222.
alt fel (fel diferit) adj. pr. + s. n. (~ de mâncare)
fel s. n., pl. f├ęluri
felur├ş (a ~) (├«nv.) vb., ind. prez. 1 sg. ╚Öi 3 pl. felur├ęsc, imperf. 3 sg. felure├í; conj. prez. 3 s─â felure├ísc─â
alt fel (nu același fel) adj. + s. n.
de alt fel (de alt soi, de alt─â varietate) prep. + adj. + s. n.
de fel prep. + s. n.
fel s. n., pl. f├ęluri
felur├ş vb., ind. prez. 1 sg. ╚Öi 3 pl. felur├ęsc, imperf. 3 sg. felure├í; conj. prez. 3 sg. ╚Öi pl. felure├ísc─â
FEL s. 1. v. mod. 2. v. stil. 3. v. regim. 4. v. sens. 5. v. fire. 6. gen, mod, soi. (Are un ~ de timiditate nejustificat─â.) 7. v. chip. 8. v. specie. 9. v. categorie. 10. v. tip. 11. v. teap─â. 12. gen, mod, soi, specie, specimen, tip, varietate, (reg.) modru. (Exist─â urm─âtoarele ~uri de silogisme...) 13. v. factur─â. 14. v. datin─â.
FELUR├Ź vb. v. deosebi, diferen╚Ťia, diferi, varia.
fel (f├ęluri), s. n. ÔÇô 1. Clas─â, tip, gen, specie. ÔÇô 2. (├Änv., rar) Stirpe. ÔÇô 3. Soi, teap─â. ÔÇô 4. Obicei, stil. ÔÇô 5. Purt─âri, mod de a fi. ÔÇô 6. Capriciu, chef. 7. Fel de m├«ncare. ÔÇô De fel, ├«n nici un caz. Mag. -f├ęle ÔÇ×asem─ân─âtorÔÇŁ, fel ÔÇ×parteÔÇŁ, cu sensul de ÔÇ×soi, felÔÇŁ ├«n mai multe compuneri, cf. minden f├ęle ÔÇ×de orice felÔÇŁ (Cihac, II, 498; Scriban; DAR), cf. sb., slov. fela ÔÇ×clas─âÔÇŁ, bg. Trans. feli (Miklosich, Bulg., 121), Giuglea, Dacor., II, 637, respinge aceast─â der., care pare evident─â ╚Öi propune, prin intermediul alb. fjalj├ź, lat. fabella ÔÇ×istorioar─âÔÇŁ, cf. it. favella. Der. f─âlie, s. f. (Trans., ├«nrudire), poate prin intermediul sb. (DAR); feliu╚Öag, s. n. (Mold., soi, teap─â); feluri, vb. (├«nv., a varia); felurit, adj. (variat); felurime, s. f. (varietate, diversitate). Din acela╚Öi cuv├«nt mag. provine fele, s. f. (m─âsur─â de capacitate, folosit─â ├«n Trans., ├«n valoare de trei sferturi de litru).
FEL ~uri n. 1) Form─â particular─â de a fi; chip; mod. 2) Grup de fiin╚Ťe sau de obiecte ce se caracterizeaz─â printr-o anumit─â ├«nsu╚Öire; specie; soi; categorie; gen. 3) Sortiment de m├óncare. ~ ul ├«nt├ói. /<ung. f├ęle
fel n. 1. mod, chip: ce fel? altfel; la fel, asemenea; de fel, nicidecum; 2. specie, varietate: fel de fel de oameni; 3. neam, origină: de fel e din Ardeal; 4. obiceiu: noi ne făceam felul așa câte odată CR. [Ung. FÉL].
fel n., pl. ur─ş (ung. f├ęl ╚Öi f├ęle, jum─âtate; mi f├ęle, ce fel, minden f├ęle, de tot felu. De aic─ş ╚Öi s├«rb. f├ęla, fel. V. fele). Specie, varietate, categorie: multe felur─ş de oamen─ş, vite, fructe. Origine, natur─â, caracter: acest om e de fel (sa┼ş de felu lu─ş) cam ho╚Ť. Mod, chip, gen: acesta e felu ├«n care am lucrat. Ce fel? cum? De fel (nord), de loc, nic─ş de cum, c├«t de pu╚Ťin. La fel, identic, de acela╚Ö─ş fel. Fel de fel (╚Öi felur─ş de felur─ş. Let. 3, 324), tot felu, toate felurile: era┼ş acolo fel de fel de lucrur─ş. Fel ╚Öi chip sa┼ş felur─ş ╚Öi chipur─ş sa┼ş ├«n tot felu, ├«n toate felurile posibile: am ├«ncercat fel ╚Öi chip, ╚Öi nÔÇÖam reu╚Öit; mÔÇÖa f─âcut (m─ş-a zis, mÔÇÖa oc─âr├«t) ├«n tot felu.
FEL s. 1. cale, chip, form─â, manier─â, metod─â, mijloc, mod, modalitate, posibilitate, procedare, procedeu, procedur─â, putin╚Ť─â, sistem, (reg.) cap, modru, (├«nv.) manoper─â, mar╚Ö─â, mediu, mijlocire. (Alt ~ de a rezolva o problem─â.) 2. manier─â, metod─â, mod, stil. (~ de lucru al cuiva.) 3. gen, manier─â, mod, modalitate, regim, sistem, stil. (~ de via╚Ť─â.) 4. chip, gen, manier─â, mod, sens, (rar) spirit. (Se pot face ╚Öi alte observa╚Ťii In acela╚Öi ~.) 5. fire. (A╚Öa e ~ meu.) 6. gen, mod, soi. (Are un ~ de timiditate nejustificat─â.) 7. chip, fason, model, (├«nv. ╚Öi reg.) mod─â. (F─âcut dup─â ~...) 8. categorie, chip, gen, neam, soi, sort, specie, tip, varietate, (reg.) madea, sad, (├«nv., mai ales ├«n Transilv.) plas─â. (Toate ~ de fructe.) 9. categorie, clas─â, gen, soi, specie, spe╚Ť─â, tip, varietate, (├«nv. ╚Öi reg.) rud─â. (Un anumit ~ de indivizi.) 10. categorie, gen, soi, specie, spe╚Ť─â, tip, (├«nv. ╚Öi pop.) seam─â, (fig. peior.) poam─â, s─âm├«n╚Ť─â, scul─â, stamb─â, tac├«m. (Ce ~ de om o mai fi ╚Öi ─âsta?) 11. categorie, gen, soi, teap─â, (fig.) calibru, (reg. fig.) p─ânur─â. (Avea doar prieteni de ~ iui.) 12. gen, mod, soi, specie, specimen, tip, varietate, (reg.) modru. (Exist─â urm─âtoarele ~ de silogisme...) 13. caracter, factur─â, gen, natur─â. (Compozi╚Ťie de un ~ aparte.) 14. datin─â, obicei, r├«nduial─â, tradi╚Ťie, uz, uzan╚Ť─â, (├«nv. ╚Öi pop.) r├«nd, (pop.) dat─â, lege, (├«nv. ╚Öi reg.) poman─â, (reg.) or├«nd─â, (Transilv.) suc─â, (prin Ban.) zacon, (├«nv.) pravil─â, predanie, ╚Öart, tocmeal─â, (turcism ├«nv.) adet. (A╚Öa-i ~ din b─âtr├«ni.)
feluri vb. v. DEOSEBI. DIFERENȚIA. DIFERI. VARIA.
FELURI DE M├ÄNCARE. Subst. Feluri de m├«ncare, bucate, buc─âcioare (reg.); meniu. M├«ncare, m├«nc─âric─â (dim., fam.), hran─â, dem├«ncare, demincat (rar), aliment, nutriment (rar), locma (├«nv.); crudit─â╚Ťi, crudiciune (reg.). Aperitiv, gustare, gust─âric─â (dim., fam.), zacusc─â; mezelic; desert. Bor╚Ö; bulion (rar); chiseli╚Ť─â; ciorb─â, ciorbi╚Ť─â (dim.); potroac─â; sorbeal─â (reg.), sorbitur─â (reg.); sup─â, ╚Ť├«╚Öpoac─â (reg.); zeam─â. Antricot; biftec; chebap; cu╚Öchebap (├«nv.); costi╚Ť─â; cotlet; file; fleic─â; frig─âruie, frig─âruic─â; friptur─â, fripturic─â (dim.); friptur─â la gr─âtar, gr─âtar; jigou; p├«rjoal─â (reg.); rosbif; rosbrat; ╚Öni╚Ťel. Chiftea, chiftelu╚Ť─â (dim.), p├«rjoal─â (reg.); drob (de miel), cighir (reg.), g─âlu╚Öc─â; peri╚Öoar─â; mititel, mic; sarma, s─ârm─âlu╚Ť─â (dim.), s├órm─â (reg.), ghi╚Ťomanc─â (reg.), peri╚Öoar─â (reg.). Anghemaht; ciulama; fic─â╚Ťei; ghiveci, ghiveci c─âlug─âresc, ghiveci m─âcel─âresc; budinc─â; gula╚Ö; iahnie; imambaiald├«; marinat─â; musaca; ostropel, ostrope╚Ť (reg.); paprica╚Ö; piure; rasol; sote; stufat; sufleu; tocan─â, toc─âni╚Ť─â (dim.). Sos; pr─âjeal─â, r├«nta╚Ö. Scrob (reg.), jum─âri, papar─â, pap─â (reg.), p─âp─ârad─â (reg.). Alivanc─â (reg.); balmo╚Ö, n─ârujnic (reg.); bulz (pop.), bulzi╚Öor (dim.), cocolo╚Ö, urs (reg.); col╚Ťuna╚Ö, piro╚Öc─â (reg.). Piftie, r─âcituri (pl.), tremurici (reg.); aspic. Salat─â; vinograd. Pr─âjituri; dulciuri; fructe, crudit─â╚Ťi. ├«nghe╚Ťat─â, casat─â. P├«ine, p├«ini╚Öoar─â (dim.), p├«inic─â, p├«ini╚Ť─â; m─âm─âlig─â, m─âm─âligu╚Ť─â (dim.), m─âm─âligoi (augm.), terci; colea╚Ö─â (reg.), p─âsat; turt─â; m─âlai, m─âl─âia╚Ö (dim.), m─âl─âu╚Ť (reg.). Art─â culinar─â, gastronomie. Gastronom. V. acreal─â, alimenta╚Ťie, b─âuturi nealcoolice, carne, dulciuri, lapte, osp─â╚Ť, p├«ine, pr─âjitur─â, voracitate.
LA FA├çON DE DONNER VAUT MIEUX QUE CE QUÔÇÖON DONNE (fr.) felul ├«n care dai pre╚Ťuie╚Öte mai mult dec├ót ceea ce dai ÔÇô Corneille, ÔÇ×Le menteurÔÇŁ, act I, scena 1. V. ╚Öi Bis dat qui cito dat.
a face felul cuiva expr. 1. a ucide pe cineva. 2. a cauza cuiva un r─âu. 3. a deflora / a dezvirgina pe cineva.
la fel de breji expr. la fel de buni / de r─âi.

Feluri dex online | sinonim

Feluri definitie

Intrare: fel
fel substantiv neutru
Intrare: feluri
feluri verb grupa a IV-a conjugarea a VI-a