felon definitie

12 definiții pentru felon

felon1 sn [At: (a. 1588) CUV. D. BĂTR. I, 206 / V: (înv) falon / Pl: ~oane / E: vsl фeлoнoy] Veșmânt preoțesc fără mâneci care se îmbracă la oficierea slujbei peste celelalte haine.
felon2, ~ă [At: DN3 / Pl: ~i, ~e / E: fr félon] 1 sm (În feudalism) Vasal neloial față de seniorul1 său. 2 a (Frr) Neloial.
FELÓN, feloane, s. n. Pelerină scurtă pe care preotul o îmbracă (pe cap) peste celelalte veșminte, când oficiază slujba. – Din sl. felonŭ.
FELÓN, feloane, s. n. Pelerină scurtă pe care preotul o îmbracă (pe cap) peste celelalte veșminte, când oficiază slujba. – Din sl. felonŭ.
felón s. n., pl. feloáne
felón s. n., pl. feloáne
FELÓN, -Ă adj. (Franțuzism) Neloial, trădător. [< fr. félon].
FELÓN, -Ă adj. neloial, trădător. (< fr. félon)
felón (feloáne), s. n. – Pelerină scurtă de preot. – Mr. filone. Ngr. φελόνιον (Murnu 25), prin intermediul ngr. φελόνι și în parte, din sl. felonŭ.
felon n. vestmânt bisericesc (numit și sfită) în forma unui con trunchiat, ce preotul îmbracă la leturghie peste stihar. [Gr. mod. FELÓNI].
felón n., pl. oane (ngr. felóni, [vsl. felonŭ, rus. felónĭ], d. vgr. phelónion, phenóles și phainóles, manta, de unde vine și lat. paenula, chepeneag. V. pănură). Haĭna cea de mare ceremonie (lungă, fără mînicĭ și brodată cu aur) pe care preutu ortodox o poartă peste stihar. V. odăjdiĭ.
felón, feloane s. n. Veșmânt bisericesc de forma unei pelerine scurte, fără mâneci, pe care preotul îl îmbracă peste celelalte veșminte când oficiază slujba și care simbolizează hlamida roșie cu care a fost îmbrăcat Iisus în curtea lui Pilat, precum și puterea, dreptatea și sfințenia lui Dumnezeu. – Din sl. felonŭ.

felon dex

Intrare: felon (pelerină)
felon pelerină substantiv neutru
Intrare: felon (trădător)
felon trădător