felioară sf [At: GOROVEI, C. 315 / V: făl~ / Pl: ~re / E: felie + -oară] 1-2 (Șhp) Feliuță (1-2).

feliuță sf [At: POLIZU / V: (înv) făl~ / P: ~li-u~ / Pl: ~țe / E: felie + -uță] 1-2 (Șhp) Felie (mică) Si: felioară (1-2). 3 (Bot) Ferigă (Dryopteris filix-mas).

FELIÚȚĂ, feliuțe, s. f. Felioară. [Pr.: -li-u-] – Felie + suf. -uță.

FELIÚȚĂ, feliuțe, s. f. Felioară. [Pr.: -li-u-] – Felie + suf. -uță.

FELIÚȚĂ, feliuțe, s. f. Felioară. – Pronunțat: -li-u-.

feliúță (-li-u-) s. f., g.-d. art. feliúței; pl. feliúțe

feliúță s. f. (sil. -li-u-), g.-d. art. feliúței; pl. feliúțe

FELIÚȚĂ s. felioară. (O ~ de pâine.)

felioáră și -úță f., pl. e. Felie mică.

FELIUȚĂ s. felioară. (O ~ de pîine.)

feliuță, feliuțe s. f. (dim.) tânără frumoasă, cu nuri, care merită a fi acostată.