felie2 sf vz fălie2

felie1 sf [At: PISCUPESCU, O. 303/20 / V: (reg) fălie (A și: fălie) / Pl: ~ii / E: ngr φελί] 1 Bucată subțire tăiată (transversal) dintr-un obiect de obicei un aliment. 2 (Fig; fam) Domeniu de interes sau de activitate. 3 (Fam; d. o deprindere, meserie etc., îe) A fi pe ~ A avea abilități deosebite, acționând (rapid și) eficient. 4 (Fam; îae) A avea o relație (sentimentală) deosebită.

FELIÁ, feliez, vb. I. Tranz. A tăia în felii. – Din felie.

FELÍE, felii, s. f. Bucată (cu suprafața plană) tăiată dintr-un întreg (de obicei dintr-un aliment). – Din ngr. feli.

FELÍE, felii, s. f. Bucată (cu suprafața plană) tăiată dintr-un întreg (de obicei dintr-un aliment). – Din ngr. feli.

FELÍE, felii, s. f. Bucată (subțire) de obicei cu două fețe paralele tăiată dintr-un întreg (de obicei dintr-un aliment). Văd că [fetița] începe să închidă ochii, ca și cînd ar fi usturat-o, și-i cade felia de pîine din mînă. PREDA, Î. 18. Am o felie de pepene, Trece prin apă repede (Suvelnița). GOROVEI, C. 362. ◊ (Construit cu verbul «a tăia») Tăia friptura felii. ◊ Fig. Felii groase de stîncă se îmbucă una cu alta. BOGZA, Ț. 10.

feliá (a ~) (a tăia felii) (-li-a) vb., ind. prez. 3 feliáză, 1 pl. feliém (-li-em); conj. prez. 3 să feliéze; ger. feliínd (-li-ind)

felíe (bucată) s. f., art. felía, g.-d. art. felíei; pl. felíi, art. felíile

felíe s. f., art. felía, g.-d. art. felíei; pl. felíi, art. felíile

felíe (felíi), s. f. – Bucată tăiată dintr-un întreg. – Mr., megl. filie. Ngr. φελλί, din lat. offella (Meyer, Neugr. St., IV, 69; REW 6042; Vasmer, Gr., 59; Gáldi 188), cf. bg. filija, sb. felija (Romanski 103; cf. Miklosich, Fremdw., 87). Sec. XVIII. – Der. feliuță, s. f. (felie mică; ferigă, Aspidium filix), probabil prin confuzie cu felie și în loc de *feriuță, cf. ferigă; înfelia, vb. (a tăia în felii).

FELÍE ~i f. Bucată (subțire) tăiată dintr-un aliment. ~ de pâine. [Art. felia; G.-D. feliei; Sil. -li-e] /<ngr. feli

felie f. bucată tăiată cam subțire: felie de pâine. [Gr. mod. FELI].

felíe f. (ngr. feli, d. it. offella, dim. d. offa, cozonac, lat. offa, cozonac, bucată de pîne, offella, bucățică de carne). Bucată supțire de pîne, de pepene, de măr tăĭată cu cuțitu. (Felia de mămăligă se poate tăĭa cu ața, cele de portocală se desfac cu mîna). – În Mold. Olt. fălíe (rev. I. Crg. 7, 262), în Mold. nord și félie. V. halcă și codru.

a fi pe felie expr. (intl.) a da lovitura.

a fi pe felie cu cineva expr. a fi prieten cu cineva, a se înțelege bine cu cineva.

felie, felii s. f. 1. (intl.) portofel. 2. sentință de condamnare penală.