felibru sm [At: DA / Pl: ~ri / E: fr félibre] Membru al unei grupări literare din sudul Franței, care milita pentru dezvoltarea limbii și literaturii provensale.

FELÍBRU, felibri, s. m. Membru al unei grupări literare din sudul Franței, care lupta pentru dezvoltarea limbii și literaturii provensale. – Din fr. félibre.

FELÍBRU, felibri, s. m. Membru al unei grupări literare din sudul Franței, care lupta pentru dezvoltarea limbii și literaturii provensale. – Din fr. félibre.

felíbru (-li-bru) s. m., art. felíbrul; pl. felíbri, art. felíbrii

felíbru s. m. (sil. -bru), art. felíbrul; pl. felíbri, art. felíbrii

FELÍBRU s.m. Poet sau prozator aparținând școlii literare constituite de Mistral în Provence. [< fr. félibre].

FELÍBRU s. m. poet sau prozator aparținând școlii literare constituite de Mistral în Provence. (< fr. félibre)

*felíbru m. (fr. félibre, d. pv. felibre, care vine d. sp. feligrés, enoriaș, lat. filius ecclesiae, fiu bisericiĭ). Nume pe care și l-aŭ dat poețiĭ provențalĭ din școala luĭ Roumanille și Mistral.

FELÍBRI (< fr.) s. m. pl. Membrii unei grupări literaredin S Franței, întemeiate în 1854 de F. Mistral ș.a., cu scopul dezvoltării, literaturii și tradițiilor provensale. În anul 1879, Societatea F. a decernat lui V. Alecsandri premiul pentru „Cântecul gintei latine”.