felegean definitie

13 definiții pentru felegean

felegean sn [At: NECULCE, ap. LET. II, 200/30 / V: ~lig~, fil~, fîlig~, (rar) filighean, filigea / Pl: ~ene / E: tc filğan] (Înv) 1 Ceașcă (turcească) fără toartă, având un suport metalic. 2 (Pex) Ceașcă. 3-4 Conținutul unui felegean (1-2).
FELEGEÁN, felegene, s. n. (Înv.) Ceașcă (turcească) de cafea neagră, fără toartă (fixată într-un suport); p. ext. conținutul acestei cești. [Var.: filigeán s. n.] – Din tc. filcān.
FILIGEÁN s. n. v. felegean.
FELEGEÁN, felegene, s. n. (Înv.) Ceașcă (turcească) de cafea neagră, fără toartă (fixată într-un suport); p. ext. conținutul acestei cești. [Var.: filigeán s. n.] – Din tc. filcān.
FILIGEÁN s. n. v. felegean.
FELEGEÁN, felegene, s. n. (Învechit și arhaizant) Ceașcă (turcească) de cafea, fără toartă, pusă pe un suport. Tata ședea la fereastră în casă și sorbea dintr-un felegean de cafea. SADOVEANU, O. III 525. Lăzi... cu felegene de smalț, cu zarfuri de sîrmâ. ODOBESCU, S. I 134. Felegenele de cafea, ciubucile și narghilelele gioacă roluri însămnate în acea sală. ALECSANDRI, C. 104. – Pronunțat: -gean. - Variantă: filigeán (ANGHEL-IOSIF, C. L. 144, TEODORESCU, P. P. 613) s. n.
FILIGEÁN s. n. v. felegean.
felegeán (înv.) (-gean) s. n., pl. felegéne
felegeán s. n. (sil. -gean), pl. felegéne
FELEGEÁN ~éne n. înv. 1) Ceașcă fără toartă, în care se servea cafea. 2) Conținutul unei asemenea cești. /<turc. filcan
felegean n. ceașcă mică fără toartă și pusă pe un suport numit zarf: felegene de smalț cu zarfuri de sârmă OD. [Turc. FILDJAN].
felegeán, feli- și fili- n., pl. gene (turc. filğan și finğan, d. pers. pinğani, ngr. fildzáni, flitzáni; pol. filizanka, fližonka). Ceașcă fără toartă, maĭ joasă și maĭ răzbuzată de băut cafea.
filigeán, V. felegean.

felegean dex

Intrare: felegean
felegean substantiv neutru
  • silabisire: -gean
filigean