Dicționare ale limbii române

6 definiții pentru felegă

fele sf [At: DOSOFTEI, ap. TDRG / V: ~ea / Pl: ~ege / E: ns cf ucr фeлги „zdrențe”] 1 (Trs; înv) Cârpă întrebuințată ca broboadă sau ca legătură. 2 (Trs) Cârpă de învelit. 3 (Trs) Basma. 4 (Reg) Ștergar de perete. 5 (Mol) Zdreanță.
FÉLEGĂ, felege, s. f. (Regional) Basma, năframă. Soacra mică iese și aduce niște felege frumoase. SEVASTOS, N. 234.
FÉLEGĂ, felege s. f. (Reg.) Basma, năframă.
FÉLEGĂ s. v. basma, buleandră, cârpă, fleandură, legătură, otreapă, petică, tulpan, zdreanță.
félegă f., pl. ĭ și e (var. din peleg și feletic. D. rom. vine rut. félega, zdreanță). Mold. Vechĭ. Cîrpă, zdreanță, haĭnă zdrențuită. Azĭ. Trans. Tulpan, basma, ștergar. V. halipă și leancă 1.
felegă s. v. BASMA. BULEANDRĂ. CÎRPĂ. FLEANDURĂ. LEGĂTURĂ. OTREAPĂ. PETICĂ. TULPAN. ZDREANȚĂ.

felegă definitie

felegă dex

Intrare: felegă
felegă