feleștioc definitie

9 definiții pentru feleștioc

feleștioc sn [At: CREANGĂ, GL. / V: ~iuc, (2) ~toc / Pl: ~oace / E: nct] (Reg) 1 Pămătuf făcut dintr-un băț scurt, cu câlți sau o cârpă la un capăt Si: feleșteu (1). 2 Mănunchi de busuioc cu care se aghezmuiește. 3 Fitil pentru opaiț făcut dintr-o bucată de cârpă.
FELEȘTIÓC, feleștiocuri, s. n. (Reg.) Pămătuf cu care se unge osia căruței sau bocancii. – Et. nec.
FELEȘTIÓC, feleștiocuri, s. n. (Reg.) Pămătuf cu care se unge osia căruței sau bocancii. – Et. nec.
FELEȘTIÓC, feleștiocuri, s. n. (Regional) Pămătuf cu care se unge osia căruței cu păcură sau bocancii cu unsoare. Mă lua frumușel de bărbie cu mîna stîngă, iar cu cea dreaptă muia feleștiocul în strachina cu dohot. CREANGĂ, A. 46. De inima căruței atîrnau păcornița cu feleștiocul și posteuca. id. P. 106. – Pronunțat: -tioc.
feleștióc (reg.) (-tioc) s. n., pl. feleștiócuri
feleștióc s. n., pl. feleștiócuri
FELEȘTIÓC ~uri n. Băț scurt, prevăzut cu un mănunchi de câlți sau de cârpe, prins la un capăt, folosit la uns osia căruței. /Orig. nec.
feleștióc, feleștiócuri, s.n. (reg.) 1. pămătuf cu care se ung tălpile bocancilor sau osia căruței. 2. fitil pentru opaiț.
feleștioc n. Mold. 1. fitil pentru opaiț; 2. bețișor cu o cârpă la un capăt cu care țăranul unge osia carului; muia feleștiocul în strachina cu dohot CR. [Pare un compromis între felezău și sfeștoc].

feleștioc dex

Intrare: feleștioc
feleștioc substantiv neutru