feleșag definitie

13 definiții pentru feleșag

feleșag sn [At: SADOVEANU, P. S. 29 / V: ~liu~ / Pl: ~uri / E: mg feleseg Cf fel] (Îrg) 1 Caracter. 2 Obicei.
FELEȘÁG, feleșaguri, s. n. (Reg.) Fel de a fi, de a se manifesta; fire, caracter, obicei. [Var.: feliușág s. n.] – Din magh. féleség. Cf. fel.
FELIUȘÁG s. n. v. feleșag.
FELEȘÁG, (rar) feleșaguri, s. n. (Reg.) Fel de a fi, de a se manifesta; fire, caracter, obicei. [Var.: feliușág s. n.] – Din magh. féleség. Cf. fel.
FELIUȘÁG s. n. v. feleșag.
FELEȘÁG, (rar) feleșaguri, s. n. (Regional) Fel de a fi; fire, caracter, soi; obicei. Pistruga rîse zgomotos, cum îi era feleșagul la asemenea taclale. SADOVEANU, M. C. 112. Răposatul fusese om aprig și certăreț... Fecioru-său, Zaharia, se alesese de la început din alt feleșag. C.PETRESCU, R. DR. 23. A îmbătrînit de timpuriu; așa i-i feleșagul lui, la inimă-i tot verde. MIRONESCU, S. A. 42. – Variantă: feliușág (CREANGĂ, P. 225) s. n.
FELIUȘÁG s. n. v. feleșag.
feleșág (reg.) s. n., pl. feleșáguri
feleșág s. n., pl. feleșáguri
FELEȘÁG ~uri n. pop. Însușire caracteristică a unui individ; fel de a fi; fire; caracter; natură. /<ung. féleség
feliușag n. Mold. fel, fire: adormi cerbul cu ochii deschiși, cum i-i feliușagul CR. [Tras din feliu cu ajutorul unui sufix analogic (cf. rămășag)].
feleșág n., pl. urĭ (ung. féleség). Nord. Fel, fire, natură: așa e feleșagu luĭ. – Și felĭușag.
felĭușág, V. feleșag.

feleșag dex

Intrare: feleșag
feleșag substantiv neutru
feliușag