feder definitie

13 definiții pentru feder

feder sn [At: CV, 1949, nr 9, 28 / V: ~dăr sn / Pl: ~e / E: ger feder] 1-2 Lamba (1-2). 3 (Reg) Instrument cu care se face jgheabul șindrilelor.
FÉDER, federe, s. n. Mică proeminență prevăzută în lungul muchiei unei piese de lemn sau de metal, care intră în nutul corespunzător al altei piese pentru a asigura o îmbinare perfectă; lambă. – Din germ. Feder.
FÉDER, federe, s. n. Mică proeminență prevăzută în lungul muchiei unei piese de lemn sau de metal, care intră în nutul corespunzător al altei piese pentru a asigura o îmbinare perfectă; lambă. – Din germ. Feder.
FÉDER, federe, s. n. Ridicătură mică lăsată în lungul muchiei unei piese de lemn sau de metal, care intră în nutul corespunzător al altei piese, pentru a asigura o îmbinare perfectă; pană, lambă.
féder s. n., pl. fédere
féder s. n., pl. fédere
FÉDER s. v. lambă.
FÉDER s.n. Parte ieșită în afară, în lungul marginii unei scânduri sau a unei plăci, care intră în nutul corespunzător al altei scânduri sau plăci; lambă. [< germ. Feder].
FÉDER s. n. parte ieșită în afară, în lungul marginii unei scânduri sau a unei plăci, care intră în nutul corespunzător. (< germ. Feder)
FÉDER ~e n. Proeminență în lungul unei piese de lemn sau de metal care intră în nutul de același fel al altei piese; lambă. /<germ. Feder
FEDER s. (TEHN.) lambă. (~ la o piesă de lemn.)
féder, (fedăr, feidăr), s.n. – (reg.) Arc din sârmă de oțel, folosit la scaune sau canapele (tapițate): „Scaun de acela, cu fedăr” (Bilțiu, 1999: 374; Berbești). Termen atestat și în Maramureșul din dreapta Tisei sub forma feidăr, cu același sens (DRT). – Din germ. Feder „amortizor, arc, resort” (Țurcanu, DEX, MDA).
féder, s.n. – v. fedăr.

feder dex

Intrare: feder
feder substantiv neutru