Dicționare ale limbii române

Definiția cu ID-ul 899213:

FECUNDÁ, fecundez, vb. I. Tranz. A provoca procesul fecundației, a pune în stare de procreație. ◊ Intranz. (Poetic) Soarele arde cîmpiile și în aer se împrăștie mirosul voluptos al pămîntului care fecundează. DEMETRESCU, O. 148.

Fecundare dex online | sinonim

Fecundare definitie