fecundare definitie

2 intrări

25 definiții pentru fecundare

fecunda vt [At: DA / Pzi: ~dez / E: lat fecundare, fr féconder] A face să procreeze.
fecundare sf [At: DA / Pl: ~dări / E: fecundare] 1 Proces în urma căruia are loc procrearea. 2 (Îs) ~ în vitro Fecundare efectuată în laborator Si: fertilizare în vitro.
FECUNDÁ, fecundez, vb. I. Tranz. A provoca o fecundație, a face să procreeze. – Din fr. féconder, lat. fecundare.
FECUNDÁRE, fecundări, s. f. Acțiunea de a fecunda și rezultatul ei; fecundație, fecundat1. – V. fecunda.
FECUNDÁ, fecundez, vb. I. Tranz. A provoca o fecundație, a face să procreeze. – Din fr. féconder, lat. fecundare.
FECUNDÁRE, fecundări, s. f. Acțiunea de a fecunda și rezultatul ei; fecundație, fecundat1. – V. fecunda.
FECUNDÁ, fecundez, vb. I. Tranz. A provoca procesul fecundației, a pune în stare de procreație. ◊ Intranz. (Poetic) Soarele arde cîmpiile și în aer se împrăștie mirosul voluptos al pămîntului care fecundează. DEMETRESCU, O. 148.
FECUNDÁRE, fecundări, s. f. Acțiunea de a fecunda.
fecundá (a ~) vb., ind. prez. 3 fecundeáză
fecundáre s. f., g.-d. art. fecundắrii; pl. fecundắri
fecundá vb., ind. prez. 3 sg. și pl. fecundeáză
fecundáre s. f., g.-d. art. fecundării; pl. fecundări
FECUNDÁ vb. a călca. (Cocoșul ~ găina.)
FECUNDÁRE s. v. fecundație.
OVUL FECUNDÁT s. v. zigot.
FECUNDÁ vb. I. tr. A provoca fecundație, a pune în stare de procreație. [< lat. fecundare, cf. fr. féconder].
FECUNDÁRE s.f. Acțiunea de a fecunda și rezultatul ei; fecundație, fecundat. [< fecunda].
FECUNDÁ vb. tr. a face fecund; a provoca fecundația. (< fr. féconder, lat. fecundare)
A FECUNDÁ ~éz tranz. A provoca procesul fecundației; a face să procreeze. /<fr. féconder, lat. fecundare
A SE FECUNDÁ pers. 3 se ~eáză intranz. A provoca apariția unui germen prin unirea a două celule de sex opus (în vederea procreării). /<fr. féconder, lat. fecundare
fecundà v. a face fecund, productiv.
*fecundațiúne f. (lat. fecundátio, -ónis). Acțiunea de a fecunda. – Și -áție și -áre.
*fecundéz v. tr. (lat. fecundare). Fac fecund, fac productiv.
FECUNDA vb. a călca. (Cocoșul ~ găina.)
FECUNDARE s. fecundație. (Proces de ~.)

fecundare dex

Intrare: fecunda
fecunda verb grupa I conjugarea a II-a
Intrare: fecundare
fecundare substantiv feminin