Dic╚Ťionare ale limbii rom├óne

2 intr─âri

25 defini╚Ťii pentru fecundare

fecunda vt [At: DA / Pzi: ~dez / E: lat fecundare, fr f├ęconder] A face s─â procreeze.
fecundare sf [At: DA / Pl: ~dări / E: fecundare] 1 Proces în urma căruia are loc procrearea. 2 (Îs) ~ în vitro Fecundare efectuată în laborator Si: fertilizare în vitro.
FECUND├ü, fecundez, vb. I. Tranz. A provoca o fecunda╚Ťie, a face s─â procreeze. ÔÇô Din fr. f├ęconder, lat. fecundare.
FECUND├üRE, fecund─âri, s. f. Ac╚Ťiunea de a fecunda ╚Öi rezultatul ei; fecunda╚Ťie, fecundat1. ÔÇô V. fecunda.
FECUND├ü, fecundez, vb. I. Tranz. A provoca o fecunda╚Ťie, a face s─â procreeze. ÔÇô Din fr. f├ęconder, lat. fecundare.
FECUND├üRE, fecund─âri, s. f. Ac╚Ťiunea de a fecunda ╚Öi rezultatul ei; fecunda╚Ťie, fecundat1. ÔÇô V. fecunda.
FECUND├ü, fecundez, vb. I. Tranz. A provoca procesul fecunda╚Ťiei, a pune ├«n stare de procrea╚Ťie. ÔŚŐ Intranz. (Poetic) Soarele arde c├«mpiile ╚Öi ├«n aer se ├«mpr─â╚Ötie mirosul voluptos al p─âm├«ntului care fecundeaz─â. DEMETRESCU, O. 148.
FECUND├üRE, fecund─âri, s. f. Ac╚Ťiunea de a fecunda.
fecundá (a ~) vb., ind. prez. 3 fecundeáză
fecundáre s. f., g.-d. art. fecundắrii; pl. fecundắri
fecundá vb., ind. prez. 3 sg. și pl. fecundeáză
fecundáre s. f., g.-d. art. fecundării; pl. fecundări
FECUNDÁ vb. a călca. (Cocoșul ~ găina.)
FECUND├üRE s. v. fecunda╚Ťie.
OVUL FECUNDÁT s. v. zigot.
FECUND├ü vb. I. tr. A provoca fecunda╚Ťie, a pune ├«n stare de procrea╚Ťie. [< lat. fecundare, cf. fr. f├ęconder].
FECUND├üRE s.f. Ac╚Ťiunea de a fecunda ╚Öi rezultatul ei; fecunda╚Ťie, fecundat. [< fecunda].
FECUND├ü vb. tr. a face fecund; a provoca fecunda╚Ťia. (< fr. f├ęconder, lat. fecundare)
A FECUND├ü ~├ęz tranz. A provoca procesul fecunda╚Ťiei; a face s─â procreeze. /<fr. f├ęconder, lat. fecundare
A SE FECUND├ü pers. 3 se ~e├íz─â intranz. A provoca apari╚Ťia unui germen prin unirea a dou─â celule de sex opus (├«n vederea procre─ârii). /<fr. f├ęconder, lat. fecundare
fecundà v. a face fecund, productiv.
*fecunda╚Ťi├║ne f. (lat. fecund├ítio, -├│nis). Ac╚Ťiunea de a fecunda. ÔÇô ╚śi -├í╚Ťie ╚Öi -├íre.
*fecund├ęz v. tr. (lat. fecundare). Fac fecund, fac productiv.
FECUNDA vb. a călca. (Cocoșul ~ găina.)
FECUNDARE s. fecunda╚Ťie. (Proces de ~.)

Fecundare dex online | sinonim

Fecundare definitie

Intrare: fecunda
fecunda verb grupa I conjugarea a II-a
Intrare: fecundare
fecundare substantiv feminin