Dic╚Ťionare ale limbii rom├óne

13 defini╚Ťii pentru fecunda╚Ťie

fecunda╚Ťie sf [At: ENC. AGR. / V: (├«nv) ~iune / Pl: ~ii / E: fr f├ęcondation (dup─â fecunda)] (Blg) Fenomen de unire a dou─â celule sexuale de sex diferit, din care rezult─â o celul─â-ou ce va deveni un nou reprezentant al speciei Si: fecundare, fecundat1.
FECUND├ü╚ÜIE, fecunda╚Ťii, s. f. (Biol.) Fenomen de unire a dou─â celule sexuale de sex diferit, din care rezult─â o singur─â celul─â-ou, ce asigur─â un nou reprezentant al speciei; fecundare, fecundat1. ÔÇô Din fr. f├ęcondation (dup─â fecunda).
FECUND├ü╚ÜIE, fecunda╚Ťii, s. f. (Biol.) Fenomen de unire a dou─â celule sexuale de sex diferit, din care rezult─â o singur─â celul─â-ou, ce asigur─â un nou reprezentant al speciei; fecundare, fecundat1. ÔÇô Din fr. f├ęcondation (dup─â fecunda).
FECUND├ü╚ÜIE, fecunda╚Ťii, s. f. Fenomen de copula╚Ťie a dou─â celule sexuale de sex diferit, din care rezult─â o singur─â celul─â-ou care asigur─â continuitatea speciei; fecundare.
fecund├í╚Ťie (-╚Ťi-e) s. f., art. fecund├í╚Ťia (-╚Ťi-a), g.-d. art. fecund├í╚Ťiei; pl. fecund├í╚Ťii, art. fecund├í╚Ťiile (-╚Ťi-i)
fecund├í╚Ťie s. f. (sil. -╚Ťi-e), art. fecund├í╚Ťia (sil. -╚Ťi-a), g.-d. art. fecund├í╚Ťiei; pl. fecund├í╚Ťii, art. fecund├í╚Ťiile (sil. -╚Ťi-i-)
FECUNDÁȚIE s. (BIOL.) fecundare, singamie. (Proces de ~.)
FECUND├ü╚ÜIE s.f. Fecundare; contopire a dou─â celule sexuale de sex opus, din care rezult─â celula-ou care asigur─â continuitatea speciei. [Gen. -iei, var. fecunda╚Ťiune s.f. / cf. fr. f├ęcondation].
FECUND├ü╚ÜIE s. f. fuziune a game╚Ťilor ├«n urma c─âreia ia na╚Ötere un zigot. (< fr. f├ęcondation)
FECUND├ü╚ÜIE ~i f. biol. Proces de unire (pe cale natural─â sau artificial─â) a gametului mascul cu gametul femel, prin care se asigura formarea unui nou reprezentant al speciei. [Art. fecunda╚Ťia; G.-D. fecunda╚Ťiei; Sil. -╚Ťi-e] /<fr. f├ęcondation
*fecunda╚Ťi├║ne f. (lat. fecund├ítio, -├│nis). Ac╚Ťiunea de a fecunda. ÔÇô ╚śi -├í╚Ťie ╚Öi -├íre.
FECUNDAȚIE s. fecundare. (Proces de ~.)
FECUND├ü╚ÜIE (< fr.) s. f. (BIOL.) Proces de unire a gametului mascul (anterozoid, spermatozoid) cu gametul femel (oosfer─â, ovul), ├«n urma c─âruia de formeaz─â zigotul. Este urmat─â de reproducere. La plante, fiind consecutiv─â poleniz─ârii, poate fi (ca ╚Öi aceasta) direct─â (autofecundare, autogam─â) sau indirect─â (f. str─âin─â, alogam─â). Pentru angiosperme este caracteristic─â dubla f. Sin. singamie. ÔŚŐ F. ├«n vitro = f. realizat─â ├«n afara organismului matern, ├«n condi╚Ťii de laborator; experimentat─â din 1961.

Fecunda╚Ťie dex online | sinonim

Fecunda╚Ťie definitie

Intrare: fecunda╚Ťie
fecunda╚Ťie substantiv feminin
  • silabisire: -╚Ťi-e