fecundație definitie

13 definiții pentru fecundație

fecundație sf [At: ENC. AGR. / V: (înv) ~iune / Pl: ~ii / E: fr fécondation (după fecunda)] (Blg) Fenomen de unire a două celule sexuale de sex diferit, din care rezultă o celulă-ou ce va deveni un nou reprezentant al speciei Si: fecundare, fecundat1.
FECUNDÁȚIE, fecundații, s. f. (Biol.) Fenomen de unire a două celule sexuale de sex diferit, din care rezultă o singură celulă-ou, ce asigură un nou reprezentant al speciei; fecundare, fecundat1. – Din fr. fécondation (după fecunda).
FECUNDÁȚIE, fecundații, s. f. (Biol.) Fenomen de unire a două celule sexuale de sex diferit, din care rezultă o singură celulă-ou, ce asigură un nou reprezentant al speciei; fecundare, fecundat1. – Din fr. fécondation (după fecunda).
FECUNDÁȚIE, fecundații, s. f. Fenomen de copulație a două celule sexuale de sex diferit, din care rezultă o singură celulă-ou care asigură continuitatea speciei; fecundare.
fecundáție (-ți-e) s. f., art. fecundáția (-ți-a), g.-d. art. fecundáției; pl. fecundáții, art. fecundáțiile (-ți-i)
fecundáție s. f. (sil. -ți-e), art. fecundáția (sil. -ți-a), g.-d. art. fecundáției; pl. fecundáții, art. fecundáțiile (sil. -ți-i-)
FECUNDÁȚIE s. (BIOL.) fecundare, singamie. (Proces de ~.)
FECUNDÁȚIE s.f. Fecundare; contopire a două celule sexuale de sex opus, din care rezultă celula-ou care asigură continuitatea speciei. [Gen. -iei, var. fecundațiune s.f. / cf. fr. fécondation].
FECUNDÁȚIE s. f. fuziune a gameților în urma căreia ia naștere un zigot. (< fr. fécondation)
FECUNDÁȚIE ~i f. biol. Proces de unire (pe cale naturală sau artificială) a gametului mascul cu gametul femel, prin care se asigura formarea unui nou reprezentant al speciei. [Art. fecundația; G.-D. fecundației; Sil. -ți-e] /<fr. fécondation
*fecundațiúne f. (lat. fecundátio, -ónis). Acțiunea de a fecunda. – Și -áție și -áre.
FECUNDAȚIE s. fecundare. (Proces de ~.)
FECUNDÁȚIE (< fr.) s. f. (BIOL.) Proces de unire a gametului mascul (anterozoid, spermatozoid) cu gametul femel (oosferă, ovul), în urma căruia de formează zigotul. Este urmată de reproducere. La plante, fiind consecutivă polenizării, poate fi (ca și aceasta) directă (autofecundare, autogamă) sau indirectă (f. străină, alogamă). Pentru angiosperme este caracteristică dubla f. Sin. singamie. ◊ F. în vitro = f. realizată în afara organismului matern, în condiții de laborator; experimentată din 1961.

fecundație dex

Intrare: fecundație
fecundație substantiv feminin
  • silabisire: -ți-e