fecunda definitie

2 intrări

29 definiții pentru fecunda

fecund, ~ă a [At: ODOBESCU, S. II, 240 / Pl: ~nzi, ~e / E: lat fecundus, fr fécond] 1 Care dă rod îmbelșugat. 2 (Blg) Care este apt să se reproducă. 3 (D. terenuri, pământuri) Fertil (1). 4 (Fig; d. idei, imaginație etc.) Bogat (3). 5 (Fig; d. oameni) Care creează ușor și repede opere artistice sau științifice.
fecunda vt [At: DA / Pzi: ~dez / E: lat fecundare, fr féconder] A face să procreeze.
FECÚND, -Ă, fecunzi, -de, adj. 1. (Biol.) Care este apt să se reproducă; (sens curent) care se înmulțește ușor și repede; prolific. ♦ (Despre pământ, terenuri) Care dă multe roade, care produce mult; roditor, productiv, fertil, mănos. 2. Fig. (Despre idei, imaginație etc.) Bogat. 3. Fig. (Despre oameni) Care scrie, compune, produce, publică mult, care are capacitatea de a da, ușor și repede, opere de creație, producții artistice sau științifice. – Din fr. fécond, lat. fecundus.
FECUNDÁ, fecundez, vb. I. Tranz. A provoca o fecundație, a face să procreeze. – Din fr. féconder, lat. fecundare.
FECÚND, -Ă, fecunzi, -de, adj. 1. (Biol.) Care este apt să se reproducă; (sens curent) care se înmulțește ușor și repede; prolific. ♦ (Despre pământ, terenuri) Care dă multe roade, care produce mult; roditor, productiv, fertil, mănos. 2. Fig. (Despre idei, imaginație etc.) Bogat. 3. Fig. (Despre oameni) Care scrie, compune, produce, publică mult, care are capacitatea de a da, ușor și repede, opere de creație, producții artistice sau științifice. – Din fr. fécond, lat. fecundus.
FECUNDÁ, fecundez, vb. I. Tranz. A provoca o fecundație, a face să procreeze. – Din fr. féconder, lat. fecundare.
FECÚND, -Ă, fecunzi, -de, adj. 1. (Despre animale, mai rar despre oameni) Care se înmulțește ușor, și repede, prolific. Iepurii de casă sînt foarte fecunzi. 2. Fig. (Despre idei, imaginație etc.) Rodnic, bogat. Cîte nesecate izvoare de plăsmuiri ale frumosului oferă... imaginațiunea în veci fecundă a unicului și marelui nostru artist, a poporului romîn. ODOBESCU, S. II 240. 3. Fig. (Despre oameni de știință, de artă etc.) Care scrie, compune, produce mult, care are capacitatea de a da ușor și repede opere de creație, producții artistice sau științifice. Scriitor fecund.
FECUNDÁ, fecundez, vb. I. Tranz. A provoca procesul fecundației, a pune în stare de procreație. ◊ Intranz. (Poetic) Soarele arde cîmpiile și în aer se împrăștie mirosul voluptos al pămîntului care fecundează. DEMETRESCU, O. 148.
fecúnd adj. m., pl. fecúnzi; f. fecúndă, pl. fecúnde
fecundá (a ~) vb., ind. prez. 3 fecundeáză
fecúnd adj. m., pl. fecúnzi; f. sg. fecúndă, pl. fecúnde
fecundá vb., ind. prez. 3 sg. și pl. fecundeáză
FECÚND adj. 1. prolific, (pop. și fam.) puios, sămânțos, (înv. și reg.) plodicios, (înv.) plodit, ploditor, plodnic, plodos, rodnic. (Animal ~.) 2. v. fertil. 3. v. prolific.
FECUNDÁ vb. a călca. (Cocoșul ~ găina.)
OVUL FECUNDÁT s. v. zigot.
Fecund ≠ neroditor, steril, sterp
FECÚND, -Ă adj. 1. (Despre animale) Care se înmulțește repede; prolific. 2. (Fig.) Rodnic, productiv, bogat. 3. (Fig.; despre oamenii de știință, de artă etc.) Care scrie, compune, produce mult. [< lat. fecundus].
FECUNDÁ vb. I. tr. A provoca fecundație, a pune în stare de procreație. [< lat. fecundare, cf. fr. féconder].
FECÚND, -Ă adj. 1. care se înmulțește repede; prolific; fertil. 2. (fig.) rodnic, productiv, bogat. 3. (fig.) care scrie, compune, produce mult. (< fr. fécond, lat. fecundus)
FECUNDÁ vb. tr. a face fecund; a provoca fecundația. (< fr. féconder, lat. fecundare)
FECÚND ~dă (~zi, ~de) 1) (despre ființe) Care este apt de reproducere; capabil să se reproducă. 2) (despre ființe) Care se înmulțește ușor și repede; cu proprietatea de a se înmulți ușor și repede; productiv; prolific. 3) (despre sol, terenuri etc.) Care dă recolte mari; cu productivitate mare; roditor; mănos; fertil. 4) fig. (despre persoane) Care produce mult și repede; cu capacitatea de a produce mult și repede. 5) (despre idei, imaginație, principii, subiecte etc.) Care oferă posibilități variate de dezvoltare. /<fr. fécond, lat. fecundus
A FECUNDÁ ~éz tranz. A provoca procesul fecundației; a face să procreeze. /<fr. féconder, lat. fecundare
A SE FECUNDÁ pers. 3 se ~eáză intranz. A provoca apariția unui germen prin unirea a două celule de sex opus (în vederea procreării). /<fr. féconder, lat. fecundare
fecund a. care produce mult: sol fecund; fig. spirit fecund.
fecundà v. a face fecund, productiv.
*fecúnd, -ă adj. (lat. fecundus. V. făt). Care naște mult: animale, femeĭ fecunde. Fertil: pămînt fecund. Fig. Care produce multe opere: scriitor fecund.
*fecundéz v. tr. (lat. fecundare). Fac fecund, fac productiv.
FECUND adj. 1. prolific, (pop. și fam.) puios, sămînțos, (înv. și reg.) plodicios, (înv.) plodit, ploditor, plodnic, plodos, rodnic. (Animal ~.) 2. bogat, fertil, gras, mănos, productiv, roditor, rodnic, (înv.) producător, rodit, rodos, spornic. (Pămînt ~.) 3. prodigios, productiv, prolific. (Un scriitor ~.)
FECUNDA vb. a călca. (Cocoșul ~ găina.)

fecunda dex

Intrare: fecund
fecund adjectiv
Intrare: fecunda
fecunda verb grupa I conjugarea a II-a