feciori definitie

2 intrări

29 definiții pentru feciori

fecior sm [At: COD. VOR 25/10 / V: (reg) fie~ / Pl: ~i / E: ml *fetiolus] 1 (Înv; lpl) Copii1 (1). 2 Băiat (1). 3 (Îvp; îs) ~ din flori, ~ de izbeliște sau de după gard Copil nelegitim. 4 (Prt; îs) ~de lele Copil de femeie nemăritată. 5 (Îvr; îs) ~de babă Copil crescut de mame sau de bunici. 6 (Îvr; îae) Copil lipsit de energie și prostănac. 7 (Înv) Ștrengar. 8 (Îvp) Tânăr frumos și voinic. 9 (Îvp) Tânăr care dansează bine. 10 (Înv; îs) ~ de domn Prinț. 11 (Îs) ~ de bani gata Fiu de oameni bogați, risipitor. 12 Tânăr neînsurat. 13 (Pop; îs) ~ holtei (sau rămas, stătut, bătrân, tomnatic ori bătut de brumă) Bărbat trecut de vârsta căsătoriei și rămas neînsurat. 14 (Pop; cu funcție de nume predicativ) Viteaz. 15 (Pop; șîs ~de împărat) Vornicel la nuntă. 16 Servitor la casele boierești Si: camerier; lacheu, valet. 17 (Mol; îs) ~ boieresc Vătaf. 18 (Înv; îs) ~ de boltă Băiat de prăvălie. 19 (Trs; înv) Sugar (după ce a fost botezat). 20 (Bot; îc) Iarba ~rilor Feciorică (Herniaria glabra).
fecioresc1, ~ească a [At: CALENDARIU (1814), 32/25 / Pl: ~ești / E: fecioară +esc] 1 Care aparține fecioarei (1). 2 Referitor la fecioară (1). 3 (Fig) Cast (1). 4 (Fig) Inocent.
fecioresc2, ~ească [At: MARIAN, V. 92 / Pl: ~ești / E: fecior + esc] 1-2 a Care aparține feciorilor (2,12). 3-4 a Referitor la feciori (2,12). 5-6 a Specific feciorilor (2, 12). 7 sfa (Reg) Numele unor dansuri populare bărbătești, în timpul cărora se execută figuri de virtuozitate. 8 (Reg) sfa Melodie după care se execută fecioreasca. 9 a (Pop; îs) Cămașă ~ească Cămașă scurtă, cu mâneci largi.
feciori2 vi [At: DA / Pzi: ~resc / E: fecior] (Pop) 1 (D. băieți) A crește împreună. 2 (Rar) A-și trăi perioada de fecior (12) Si: (reg) a flăcăi.
feciori1 vi [At: MINEIUL (1776), 61 1/1 / Pzi: ~esc / E: fecioară] (Îvr; d. femei) A trăi fără să aibă relații sexuale.
FECIÓR, feciori, s. m. 1. Fiu; băiat (în raport cu părinții săi). 2. Bărbat tânăr, neînsurat; flăcău. 3. Servitor la casele boierești; valet, camerier, lacheu. ◊ Fecior boieresc = slujbaș pe moșia unui boier, care supraveghea munca la câmp; vătaf, isprăvnicel, logofăt. [Var.: (reg.) ficiór s. m.] – Lat. *fetiolus sau din făt + suf. -ior.
FECIORÍ, fecioresc, vb. IV. Intranz. (Pop.) A-și trăi perioada de flăcău sau de fată. – De la fecior.
FICIÓR s. m. v. fecior.
FECIÓR, feciori, s. m. 1. Fiu; băiat (în raport cu părinții săi). 2. Bărbat tânăr, neînsurat; flăcău. 3. Servitor la casele boierești; valet, camerier, lacheu. ◊ Fecior boieresc = slujbaș pe moșia unui boier, care supraveghea munca la câmp; vătaf, isprăvnicel, logofăt. [Var.: (reg.) ficiór s. m.] – Lat. *fetiolus sau din făt + suf. -ior.
FECIORÍ, fecioresc, vb. IV. Intranz. (Pop.) A-și trăi perioada de flăcău sau de fată. – De la fecior.
FICIÓR s. m. v. fecior.
FECIÓR, feciori, s. m. 1. Fiu; băiat. Mama și feciorul se aflau mai împăcați. C. PETRESCU, A. 397. A fost odată un împărat ș-o împărăteasă, care aveau trei feciori. CARAGIALE, P. 111. Și cine ești tu? – Feciorul tătîne-meu. ALECSANDRI, T. I 444. M-ai făcut, maică, fecior, Să fiu tatii d-ajutoriu. JARNÍK-BÎRSEANU, D. 301. ◊ Fecior de bani gata v. ban1. 2. Flăcău. Se adunaseră toți feciorii care urmau a se duce la regimentele lor. SADOVEANU, M. C. 62. În lan erau feciori și fete, Și ei cîntau o doină-n cor. COȘBUC, P. I 176. Copiii... n-au murit, ci acum sînt feciori mari. RETEGANUL, P. II 37. ◊ (Cu aluzie la calitățile de vitejie și curaj, legate de noțiunea de «fecior») Fecioru, care-i fecior, Doarme pe pămîntul gol; Dar tu, bade Ionaș, Tot în pene ai sălaș, Ca un pui cînd îl ingrași! JARNÍK-BÎRSEANU, D. 460. 3. (Uneori determinat prin «de (sau în) casă») Servitor la casele boierești; valet. Fanarul oamenilor de rînd este de hîrtie, cu o singură lumină; cei bogați umblă cu un fanar de sticlă cu trei lumini, pe care îl poartă un fecior ce merge înainte. BOLINTINEANU, O. 287. Fecior! dă-mi șipul cu eau-de-cologne! NEGRUZZI, S. I 63. ◊ Fecior boieresc = slujbaș pe moșia unui boier, care supraveghea munca la cîmp; vătaf, isprăvnicel, logofăt. [Boierul] a pus înadins pe feciorii boierești să-mi caute pricină. CREANGĂ, A. 158. – Variantă: (regional) ficiór (RUSSO, O. 24) s. m.
FECIORÍ, fecioresc, vb. IV. Intranz. (Despre flăcăi și fete) A-și petrece tinerețea; (complinit prin «împreună», «laolaltă», «cu») a-și petrece tinerețea în tovărășia cuiva.
FICIÓR s. m. v. fecior.
feciór (pop.) s. m., pl. fecióri
feciór s. m., pl. fecióri
feciorí vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. feciorésc, 3 sg. fecioréște
FECIÓR s. 1. v. fiu. 2. v. flăcău. 3. v. valet.
FECIOR BOIERÉSC s. v. isprăvnicel, vătășel.
feciór (fecióri), s. m.1. (Înv.) Copil. – 2. Băiat, tînăr, flăcău. – 3. Servitor, valet. – Mr., megl. fițor, istr. fețor. Lat. *fĕtĭolus, dim. de la fĕtus (Pușcariu 593; Candrea-Dens., 561; REW 3273; DAR), sau mai probabil der. internă de la făt › *fetcior sau *fetșor. Folosirea sa este generală, cf. ALR, 187. – Der. fecioară, s. f. (fată virgină), istr. fețǫre (după Pușcariu 594 și DAR, din lat. *fĕtĭola); feciorandru, s. m. (flăcău); feciorariță, s. f. (rar, Trans., fată bărbătoasă); feciorelnic, adj. (virginal); fecioresc, adj. (virginal; Trans., propriu băieților); feciorește, adv. (în mod feciorelnic); feciori, vb. (înv., a trăi în mod cast; Trans., a duce viață de copil); feciorică, s. f. (plantă, Herniaria glabra); feciorie, s. f. (virginitate; Trans., tinerețe); feciorime, s. f. (Trans., mulțime de feciori); desfeciori, vb. (a deflora, a dezvirgina). – Din rom. provin alb. fičor (Jokl, RF, II, 246), bg. fičor (Capidan, Raporturile, 195), mag. ficsor (Edelspacher 14; Candrea, Elemente, 407).
FECIÓR ~i m. 1) Persoană de sex masculin luată în raport cu părinții săi; fiu; băiat. ◊ ~ de lele copil din flori. 2) Tânăr neînsurat; flăcău; cavaler. 3) înv. Servitor la curțile boierești; valet; lacheu. /<lat. fetiolus
A FECIORÍ ~ésc intranz. rar 1) A fi fecior. 2) A-și petrece anii de feciorie. 3) înv. A servi în calitate de fecior într-o casă boierească. /Din fecior
fecior m. 1. fiu: Doamna născu doi feciori; 2. flăcău: fecior de neam, fecior de bani-gata; 3. slugă: fecior în casă; 4. soldat: feciori de oaste. [Lat. *FETIOLUS (din FETUS; v. făt). ║ a. fecioresc (poetic): mii pustiuri scânteiază sub lumina ta fecioară EM.
fecĭór m. (dim. d. făt orĭ d. lat. fetiolus, dim. d. fêtus, făt). Fiŭ, băĭat: fecĭor de boĭer, de domn. Flăcăŭ, adolescent (Trans.). Servitor, valet orĭ lacheŭ: fecĭor boĭeresc. Fecĭor de suflet (vechĭ), copil adoptiv. Fecĭor de banĭ gata, fiŭ de părințĭ bogațĭ. Fecĭor (saŭ puĭ) de lele, bastard, (fig.) ștrengar, berbant. – În est fi-.
2) fecĭorésc v. intr. Trăĭesc ca fecĭoară. Trăĭesc ca fecĭor, duc vĭața de flăcăŭ.
ficĭór, -oáră, V. fe-.
FECIOR s. 1. băiat, copil, fiu, (înv. și pop.) făt, (Ban.) cocon. (Are tata trei ~.) 2. flăcău, tînăr, (pop. și fam.) june, (Olt. și Munt.) dănac, (Transilv.) melean, (Transilv. și Maram.) prunc, (înv.) voinic. (Un ~ de horă.) 3. lacheu, valet, (rar) camerier, (înv., prin Mold.) jocheu. (Un ~ la o casă boierească.)
fecior boieresc s. v. ISPRĂVNICEL. VĂTĂȘEL.
ceata feciorilor, formă de organizare a tinerilor legată de practicarea colindatului (v. colindă) și a celorlate obiceiuri de peste an. Odată cu alcătuirea anuală a c., se alege dintre feciorii cei mai prestigioși (de obicei dintre cei care au făcut armata) un grup de conducere formată dintr-un șef („primar”, „birău”, „vătaf”, „căpitan”), un casier („chezaș”) și mai multe ajutoare („locotenenți”, „ajutori de vătaf”); ei se ocupă cu organizarea (tocmesc gazda petrecerii, invită fetele la petrecere, tocmesc „lăutarii”, strâng banii etc.) și impun disciplina în cadrul petrecerii.

feciori dex

Intrare: fecior
fecior substantiv masculin
ficior
Intrare: feciori
feciori verb grupa a IV-a conjugarea a VI-a