feciorelnic definitie

10 definiții pentru feciorelnic

feciorelnic, ~ă a, av [At: OLLĂNESCU, H. O. 399 / Pl: ~ici, ~ice / E: fecior + -elnic] 1 (Ca) de fecioară (1). 2 Specific fecioarei (1). 3 (Fig) Cast (1). 4 (Fig) Inocent.
FECIORÉLNIC, -Ă, feciorelnici, -ce, adj. (Ca) de fecioară (1), specific fecioarei; fig. neprihănit, nepătat, nevinovat, cast, fecioresc1. – Fecioară + suf. -elnic.
FECIORÉLNIC, -Ă, feciorelnici, -ce, adj. (Ca) de fecioară (1), specific fecioarei; fig. neprihănit, nepătat, nevinovat, imaculat, curat, cast, virginal, fecioresc1. – Fecioară + suf. -elnic.
FECIORÉLNIC, -Ă, feciorelnici, -e, adj. Neprihănit, nepătat, nevinovat, curat, cast, virginal. Poezia aceasta feciorelnică a baladelor noastre populare e în adevăr sublimă. RUSSO, O. 103. ◊ (Adverbial) Spre cerul proaspăt, Doi mesteacăni albi se-nalță feciorelnic. CAMIL PETRESCU, V. 117.
feciorélnic adj. m., pl. feciorélnici; f. feciorélnică, pl. feciorélnice
feciorélnic adj. m., pl. feciorélnici; f. sg. feciorélnică, pl. feciorélnice
FECIORÉLNIC adj. v. inocent.
FECIORÉLNIC ~că (~ci, ~ce) și adverbial 1) Care ține de fecioare; propriu fecioarelor; virginal. 2) fig. Care este plin de nevinovăție; fără prihană; neprihănit; inocent; candid. /fecior + suf. ~elnic
fecĭorélnic, -ă adj. Fecĭoresc, virginal. Adv. Ca o fecĭoară.
FECIORELNIC adj. candid, cast, fecioresc, inocent, neprihănit, nevinovat, pudic, virgin, virginal, (înv.) nestricat, prost, vergur, (fig.) curat, imaculat, neîntinat, nepătat, pur, serafic, (înv. fig.) neatins, preacurat. (Un surîs ~.)

feciorelnic dex

Intrare: feciorelnic
feciorelnic adjectiv