fecioraș sm [At: ȘINCAI, HR. II, 1/10 / Pl: ~i / E: fecior + -aș] 1-4 (Șhp) Fecior (1-2) (mic) Si: feciorel (1-4). 5-6 Fecior (1-2) frumos Si: feciorel (5-6).

FECIORÁȘ, feciorași, s. m. Diminutiv al lui fecior. – Fecior + suf. -aș.

FECIORÁȘ, feciorași, s. m. Diminutiv al lui fecior. – Fecior + suf. -aș.

FECIORÁȘ, feciorași, s. m. Diminutiv al lui fecior. Cînd ajungeau feciorașii la virsta de ajutor în gospodărie, apoi muntenii de la Călugăreni le arătau pe rînd, într-o sară una, într-o sară alta. SADOVEANU, P. M. 148. Nouăzeci de feciorași Veneau călări. COȘBUC, P. I 56. Nani, nani, copilaș, Dragul mamei fecioraș! ALECSANDRI, P. P. 381.

fecioráș (pop.) s. m., pl. fecioráși

fecioráș s. m., pl. fecioráși

FECIORÁȘ s. flăcăiaș, (Transilv.) melenaș.

FECIORAȘ s. flăcăiaș, (Transilv.) melenaș.