fecală definitie

2 intrări

16 definiții pentru fecală

fecal, ~ă [At: DONI, CH. 87 / Pl: ~i, ~e / E: fr fecal] 1 a De excremente. 2 a Referitor la excremente. 3-4 sfp, a (Șîs materie sau substanță ~ă) Excremente.
FECÁL, -Ă, fecale, adj. (În sintagma) Materie (sau substanță ori produs) fecală (ori fecal) (și substantivat, f. pl.) = rest din alimentele incomplet sau deloc digerate eliminate prin anus; excrement. – Din fr. fécal.
FECÁLĂ, fecale, adj. (În sintagma) Materie (sau substanță) fecală (și substantivat, f. pl.) = resturi din alimentele digerate eliminate prin anus; excrement. – Din fr. fécal.
FECÁL, -Ă, fecali, -e, adj. (În expr.) Materii fecale (și substantivat f. pl.) = excremente.
FECÁL, -Ă, fecali, -e, adj. (În expr.) Materii fecale (și substantivat, f. pl.) = excremente. – Fr. fécal.
!fecál (produs ~) adj. m.; pl. f. fecále
fecále s. f. pl., art. fecálele
fecálă adj. f., pl. fecále
fecále s. f. pl.
FECÁLE s. pl. (FIZIOL.) excrement, (pop.) căcat, scârnă, scăpău, (reg.) scârnăvie, spurc, spurcat, spurcăciune, (înv.) scremet, (fam.) caca, coco, gâli, (fig.) rahat, (eufemistic) scaun.
FECÁL, -Ă adj. Materii fecale (și s.f.pl.) = materii evacuate de corpul omenesc prin anus; excremente. [< fr. fécal, cf. lat. faex – necurățenii].
FECÁL, -Ă adj. referitor la materiile fecale. ♦ materii ~e (și s. f. pl.) – resturi ale digestiei, evacuate prin anus; excremente. (< fr. fécal)
FECÁL ~ă (~i, ~e) Care se referă la materiile fecale. ◊ Materii (sau substanțe) ~e rămășițe rezultate din digestie; excremente. /<fr. fécal
*fecál, -ă adj. (fr. fécal, d. lat. faex, faecis, sediment, excrement). Provenit din excremente: materii fecale.
FECALE s. pl. (FIZIOL.) excrement, (pop.) căcat, scîrnă, scăpău, (reg.) scîrnăvie, spurc, spurcat, spurcăciune, (înv.) scremet, (fam.) caca, coco, gîli, (fig.) rahat, (eufemistic) scaun.
MATERII FECALE căcat, căcărează, căcuță, câcălică, k, omletă, rahat, țurțuri.

fecală dex

Intrare: fecală
fecală substantiv feminin plural
Intrare: fecal
fecal adjectiv