fazan definitie

17 definiții pentru fazan

fazan sm [At: ODOBESCU, S. III, 138 / Pl: ~i / E: rs фaзaн cf fr faisan] 1 Pasăre din familia galinaceelor, cu coada lungă și ascuțită, bărbătușul distingându-se printr-un penaj viu colorat, vânată pentru carnea ei gustoasă (Phasianus colchicus). 2 (Fam) Fraier. 3 (Fam; îe) A pica (sau a rămâne) de ~ A fi păcălit. 4 Joc (de copii) în care participanții trebuie să spună câte un cuvânt care să înceapă cu ultimele două litere ale cuvântului spus de jucătorul dinainte. 5 Joc (de copii) în care participanții trebuie să spună cât mai multe nume de flori, animale, filme etc., începând cu fiecare literă a alfabetului cel care pierde fiind „fazan”.
FAZÁN, fazani, s. m. 1. Pasăre de mărimea unei găini, cu coada lungă și ascuțită, al cărei bărbătuș se distinge printr-un penaj frumos și viu colorat, vânată pentru carnea ei gustoasă (Phasianus colchicus). 2. (Arg.) Naiv, fraier. ◊ Expr. (Fam.) A pica de fazan = a fi păcălit (din naivitate). – Din rus. fazan. Cf. fr. faisan.
FAZÁN, fazani, s. m. 1. Pasăre de mărimea unei găini, cu coada lungă și ascuțită, al cărei bărbătuș se distinge printr-un penaj frumos și viu colorat, vânată pentru carnea ei gustoasă (Phasianus colchicus). 2. (Arg.) Naiv, fraier. ◊ Expr. (Fam.) A pica de fazan = a fi păcălit (din naivitate). – Din rus. fazan. Cf. fr. faisan.
FAZÁN, fazani, s. m. Pasăre din familia galinaceelor, al cărei bărbătuș se deosebește printr-un penaj frumos colorat și printr-o coadă lungă; are carnea foarte gustoasă (Phasianus). Lîngă păpușa japoneză a fazanului roșu și-a desfăcut păunul splendorile. ARGHEZI, P. T. 105. O păreche de fazani cu penele aurii. ODOBESCU, S. III 138.
fazán s. m., pl. fazáni
fazán s. m., pl. fazáni
FAZÁN s.m. Pasăre din familia galinaceelor, al cărei bărbătuș are un penaj frumos colorat și o coadă lungă. [< rus. fazan, cf. fr. faisan, gr. phasianos].
FAZÁN s. m. 1. pasăre din familia galinaceelor, al cărei bărbătuș are un penaj frumos colorat și o coadă lungă. 2. (arg.) naiv, fraier. ♦ (fam.) a pica de ~ = a fi păcălit (din naivitate). (< rus. fazan)
fazán (fazáni), s. m. – Pasăre de mărimea unei găini, vînată pentru carnea ei gustoasă. – Mr. fașano. Fr. faisan, alterat prin încrucișare cu ngr. φασιανός, cf. it. fagiano, rus. fazan. – Der. făzăniță, s. f. (femela fazanului); fezanda, vb., din fr. faisander.
FAZÁN ~i m. Pasăre sedentară, de talie medie, cu coadă lungă și ascuțită, cu penaj viu colorat, apreciată pentru carnea sa delicioasă. /<fr. faisan, lat. phasianus
fazan m. pasăre din ordinul galinaceelor, cu penișul mândru și cu carnea foarte căutată.
*fazán m. (rus. fazán, ngr. fazáni, it. fagiano, lat. phasianus, vgr. phasianós, d. rîu Phâsis, în Colhida, la sudu Caucazuluĭ). O pasăre galinacee cu pene foarte frumoase, cu coada foarte lungă și cu o carne foarte gustoasă. – Varietățile cele maĭ cunoscute sînt: fazanu comun, cel argintiŭ și cel auriŭ. – Și fezan (fr. faisan).
fazán s. m. în constr. a rămâne/pica (de) fazan (arg.) A rămâne păcălit ◊ „«Am rămas fazani.» «Exact» îi răspunde liderul Federației unui grevist.” R.l. 18 VIII 93 p. 16 (DEX-S)
a cădea de fazan expr. a fi păcălit, a fi înșelat.
a lua (pe cineva) de fazan / de fraier expr. 1. v. a lua împrejur 2. a crede (pe cineva) prost
a pica de fazan expr. a fi înșelat / escrocat; a fi păcălit, a rămâne despăgubit.
a rămâne de fazan expr.a fi înșelat / escrocat; a se păcăli; a rămâne păcălit.

fazan dex

Intrare: fazan
fazan substantiv masculin